In articol:
Istoria Zilei Internaționale a Humusului
Multe surse legate de bucătărie descriu humus-ul ca pe un aliment antic și, uneori, îl leagă și de o figură istorică celebră, cum ar fi Saladin, care a fost un cunoscut lider musulman în secolul al XII-lea. Cu toate acestea, multe femei ale vremii ar contesta probabil ideea că un bărbat ar fi inventat acest fel de mâncare în acele vremuri când femeile făceau aproape exclusiv totul în bucătărie.
Alți istorici cred că nu par să existe dovezi specifice pentru această pretinsă istorie antică a hummus bi tahini. Deși năutul era consumat pe scară largă în regiune și era adesea gătit în tocănițe și alte feluri de mâncare fierbinți, năutul în piure consumat rece cu tahini nu pare să apară înainte de perioada abbazidă în Egipt și Levant.
Citeste si: Cum se gătește corect ciorba de hribi și de ce ingrediente ai nevoie
Indiferent de unde provine, ingredientele de bază ale humusului- năut, susan, lămâie și usturoi- sunt consumate în regiune de mii de ani! Deci humus-ul cu siguranță nu este nou când vine vorba de preparate din această zonă.
Chiar dacă istoria acestui fel de mâncare poate fi puțin neclară, ceea ce contează cel mai mult este faptul că oamenii au acum acces la el în toată lumea. Este disponibil la nivel global în bucătării, magazine alimentare și restaurante pentru a fi mâncat, savurat și chiar sărbătorit, de Ziua Internațională a Hummsului.
Începuturile Zilei Internaționale a Humusului sunt destul de recente, începând abia în 2013. Dar milioane de oameni din întreaga lume se reunesc acum pentru a găzdui evenimente, învață să facă humus și se adună cu prietenii pentru a se bucura de tot ce are de oferit.
Citeste si: 8 aprilie- Ziua Empanadas. Cum se prepară reţeta tradiţională
Ziua Internaţională a Humusului
Beneficiile consumului de humus
Năutul este o sursă excelentă de fibre, vitamine B6 şi B9, acid folic, mangan, proteine şi minerale precum: fier, fosfor, potasiu, calciu, magneziu, cupru şi zinc. Extrem de gustos şi cu un conţinut bogat de proteine, năutul poate înlocui cu succes carnea. De asemenea, are numeroase proprietăţi „minune”, cum ar fi controlul poftei de mâncare.