Se împlinesc 140 de ani de la nașterea lui George Enescu! Marele artist s-a născut pe 19 august 1881, în comuna Liveni, în judeţul Botoşani. Datorită activității sale profesionale este considerat cel mai important muzician român. În cartea pe care a lăsat-o în urma sa, în care-și povestește memoriile, George Enescu își amintește de el ca de un copil atipic, căruia nu îi plăceau jocurile, dar îi plăcea învățătura.
La doar 12 ani a devenit celebru datorită concertelor sale din Viena, în care interpreta compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy. Pe
„Când mă gândesc la copilăria mea, simt încă în jurul meu climatul de înspăimântătoare vigilență în care creșteam. Eram ferit de cele mai neînsemnate pericole și la cea mai mică alarmă tremurau pentru mine. În această căldură de seră sufocantă și pasionată am crescut prea repede. Și dacă sunt astăzi un om hipersensibil, un fel de jupuit de viu, explicația trebuie căutată, cred, în copilăria mea”, își amintea George Enescu.
George Enescu a devenit unul dintre cei mai apreciați compozitori ai Europei și ai lumii, desfășurând în același timp o impresionantă activitate pedagogică. Sute de violoniști au urmat cursurile lui George Enescu în România, America, Anglia, Franța, Italia. În 1947 a renunțat la România, retrăgându-se în Paris, unde s-a stins din viață pe 4 mai 1955. Trupul său își doarme somnul de veci în cimitirul „Pere Lachaise“ Înainte de trecerea sa în neființă, regretatul violonist a scris o carte în care explică ce era cu adevărat în sufletul său și cum a reușit să transmită ceea ce Pericle a simțit.
”Eu mă simt compozitor până în măduva oaselor, forţele mele m-au împins totdeauna să iubesc muzica şi să încerc să creez ceva în domeniul ei. Dacă numărul operelor mele e relativ restrâns, e din cauză că am dorit să dau- o spun fără mândrie- ceea ce era mai bun din mine. N-am publicat decât ceea ce consideram relativ încheiat. Cariera mea se rezumă la cele câteva opere proprii. Ea nu are nimic de-a face cu concertele mele de virtuoz. Să nu confundăm cariera cu meşteşugul. Vioara mi-a oferit mijlocul de a rămâne independent. Gândiţi-vă că eu trebuie să fac pe scenă un efort considerabil, datorită unei anumite stângăcii fizice. Nu sânt îndemânatic şi n-am avut niciodată însuşirile instrumentale deosebite. Astfel a trebuit să muncesc mult pentru a da iluzia că le am. Când mă aflu pe scenă, mă străduiesc să uit că mă găsesc acolo, mă transpun în altă parte, evadez...”, fragment desprins din cartea Amintirile lui George Enescu, de Bernard Gavoty.