Alexandra Ungureanu, declaraţii emoţionante despre tatăl ei: „Era omul care mă punea așa pe un piedestal”

• Alexandra Ungureanu, despre pierderea tatălui ei: „De atunci mă raportez la momentul în care l-am pierdut pe tata și după”

Alexadra Ungureanu este una dintre cele mai cunoscute artiste de la noi din țară. Artista a preferat să-și țină viața personală departe de lumina reflectoarelor, însă nu evită să vorbească despre cele mai sensibile momente atunci când este întrebată. Despre familia ei, Alexandra Ungureanu, nu a vorbit foarte mult, însă am avut ocazia să o cunoaștem mai bine pe mama Alexandrei atunci când cele două au făcut echipă în competiția din Asia. 

Citeste si: Alexandra Ungureanu, detalii neștiute despre visul său din copilărie! Ce a vrut să devină, de fapt, artista?!: „ Mă gândeam că o să fiu ca ea”

Alexandra Ungureanu, despre pierderea tatălui ei: „D e atunci mă raportez la momentul în care l-am pierdut pe tata și după”

Invitată în emisiunea Teo Show, Alexandra Ungureanu a fost întrebată despre cel mai greu moment din viața sa, și anume pierderea tatălui ei. 

„Momentul în care l-am pierdut pe tata și de atunci mă raportez la asta. La momentul de dinainte și de după momentul în care a murit. Era omul care mă punea așa pe un piedestal. M-am simțit nedreptățită, plină de furie. Chiar și când l-am înmormântat, eram în negare, nu puteam să accept, mi se părea că este un vis urât. A doua zi după ce l-am înmormântat pe tata, eu am urcat pe scenă și eram și în preajma Crăciunului. A fost cel mai dureros moment din viața mea”, a declarat Alexandra Ungureanu . 

Întrebată dacă l-a căutat pe tatăl ei în iubiții pe care i-a avut până acum, Alexandra Ungureanu a răspuns: „Dacă e ceva după care să mă uit prima dată când ies cu cineva, sunt mâinile. Tatăl meu avea niște mâini foarte frumoase, avea degete subțiri”. 

La întrebarea „dacă ai putea să readuci pe cineva la viață pe cine ai aduce?!”, Alexandra Ungureanu a spus: 

„Pe tata, simt că mai aveam atâtea de povestit și chiar de aflat despre el. Mi-e foarte dor de el și simt că ar fi trebuit să fie lângă mine să se bucure de multe lucruri. După ce s-a îmbolnăvit și știa că nu mai are mult, el s-a închis foarte mult în el. Eu sperând că o să fie bine, nu am încercat să trag de el.”