Alin Oprea, cel care a compus piesa care a atins multe inimi, „Singur, atât de singur, sunt dureri pe care nu mai pot să le îndur, lacrimi, nopți în lacrimi, în inima mea doar lacrimi” are o poveste de viață emoționantă.
„Povestea mea de viață începe puțin înainte să mă nasc, pentru că eu provin, practic, din familia Rațiu, sunt un descendent al familiei Rațiu. Mă cheamă Oprea, după numele mamei, care a fost preluat după numele tatălui fratelui meu.
„ Tatăl meu a apărut în viața mea, pentru că la vârsta de 33 de ani, când aveam eu 33 de ani, într-o seară de Crăciun, amintindu-mi că la 33 de ani Iisus a fost crucificat și am pus mâna pe telefon și am sunat la un număr pe care mi l-a dat un prieten care lucra în Poliția din Turda. A identificat o persoană care semnăna foarte mult cu mine, părea că are vârsta corespunzătoare și părea că ar fi tata. A cercetat omul puțin în istoricul și secretele pe care le dețineau ei la Poliție, la Securitate sau cum era și mi-a dat un număr de telefon fix. Și, în noaptea de Crăciun, atunci când am împlinit eu 33 de ani, am sunat, a răspuns un domn, prima dată am crezut că-i vocea mea din partea cealaltă… Alo, alo… I-am spus: „ T ată, sunt Alin și te-am sunat să- ț i spun că sunt fericit!` Asta la vârsta de 33 de ani, după ce eu nu am fost nici căutat, nici n-am știut cine-i tatăl meu. N-a reacționat nicicum, s-a auzit ca un ton de telefon închis sau desființat, am sunat încă o dată, de câteva ori, suna ocupat, era telefonul scos din furcă sau ceva de genul ăsta… Am tot sunat așa de-a lungul serii, până pe la două noaptea, când a răspuns. Și mi-a spus: „Iartă-mă, am leșinat când am răspuns, abia acum mi-am revenit și mă bucur că m-ai sunat din nou. Da, eu sunt tatăl tău`. Am avut o discuție cu el până pe la șapte dimineața, când a răsărit soarele. Înainte de Revelion, m-am dus la Turda, l-am luat și l-am adus la București, să-mi viziteze familia, copiii și să-și vadă, mă rog, și familia de care n-a știut nimic", mai spune Alin Oprea.