"Am simțit o tristețe profundă. N-am să uit, ceva criminal". Coșmarul trăit în copilărie de Mihai Trăistariu. A rememorat clipele de groază pe care le-a trăit în casa părintească

---

In articol:

• Prin ce a fost nevoit să treacă artistul în prima zi de școală: „Am fost un copil sărac, dar bogat sufletește”

---

Mihai Trăistariu a vorbit deschis despre perioadele de coșmar pe care le-a trăit în timpul copilăriei. Tatăl său ar fi trebuit să ofere protecție familiei sale, ca orice părinte. Lucrurile au stat însă invers. Acesta manifesta violență și agresiune față de mama lui.

Oricât de mult voia să o scoată din mâinile lui, de frică că putea să pățească la fel, alegea să se ascundă și să nu vorbească niciodată despre ceea ce vede sau cu părintele lui.

„Am simțit o tristețe profundă când a murit mama. Când a murit tata, nu am simțit, pentru că taică-miu a bătut-o pe mama de a năucit-o, nu știu de ce. Nu s-au înțeles neam. Eram prin liceu, îmi amintesc niște bătăi, cum o lega de calorifer, o trântea pe jos, o tăvălea, o trăgea de picior.

N-am să uit, ceva criminal. Nu se înțelegeau neam, nu știu de ce au mai stat. Mama stătea că avea patru copii și nu putea să ne susțină financiar. A rezistat eroic. Pe el, aproape că l-am urât, deși acum mi-aș dori să îl cunosc și să vorbesc altfel cu tata. Nu știu de la ce se băteau ca chiorii, el pe ea. Aproape că m-am bucurat când a murit, a murit de cancer când eram mai mici, iar mama a rămas liberă. Când a murit mama, eu am moștenit vocea, blândețea, trăsături de la ea, am suferit o lună, m-am închis în mine, nu am mai crezut în Dumnezeu", a mărturisit Mihai Trăistariu, pentru WowNews.

Citește și: "Mi se pare nașpa. Lăsați arta să rămână arta. Acuma penalizezi niște țări că nu îți place de moaca unora". Mihai Trăistariu este revoltat de tot ce se întâmplă cu Eurovision și a "explodat"

Prin ce a fost nevoit să treacă artistul în prima zi de școală: „Am fost un copil sărac, dar bogat sufletește”

Mihai Trăistariu a povestit că nu primea haine noi în copilărie, așa cum au în prezent copiii când încep un nou an școlar.Fiind cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei – o fată și trei băieți, astfel că la el purta haine cârpite, cusute în cot, dar nu a suferit din această cauză și nu a simțit că este vreo problemă. La vremea respectivă, artistul a crezut că așa era pentru toată lumea.

„Eu eram cel mai mic, suntem 4 frați, o fată și trei băieți. Toate hainele lor îmi rămâneau mie. Eu nu am avut haine noi de școală niciodată. Erau cârpite, cusute în cot, dar nu contează. Au fost drăguțe chiar și așa. Nu am suferit și nu am simțit că este vreo problemă. Într-adevăr, toate hainele celor mai mari îmi reveneau mie. Am fost un copil sărac, dar bogat sufletește. Eu nu mi-am dat seama, am crezut că așa este la toată lumea. Nici nu îmi amintesc să fi avut uniforme sau haine noi.(...) Noi aveam atunci costumație de școală, uniformă cu cravată de pionier. Mie mi-a plăcut cu uniformă, am înțeles că unele școli revin, ține de fiecare școală. Mie îmi place cu uniformă, decât să vină fiecare pestriț și colorat. Parcă cu uniformă este mai altfel. Am fost în Japonia și am văzut pe stradă doar copii îmbrăcați la fel. Mi-a plăcut, mi s-a părut inedit. Noi am pierdut acest lucru”, a spus Mihai Traistariu, care își aduce aminte și de lipsurile din copilărie.

Citește și: Mugur Mihăescu și-a împărtășit cele mai profunde regrete: ”Nu am putut să stau mai mult”. Aceste aspecte i le-a reproșat și soția lui