- Aiud 95.2
- Alba-Iulia 99.7
- Bacău 88.8
- Bârlad 104.9
- Bistrița 97.3
- Botoșani 91.1
- Brașov 91.9
- București 88.0
- Buzău 96.7
- Câmpeni 96.2
- Câmpina 88.6
- Cluj-Napoca 101.5
- Constanța 96.9
- Craiova 92.0
- Focșani 95.3
- Piatra Neamț 102.3
- Ploiești 88.3
- Râșnov 104.5
- Sibiu 88.4
- Sinaia 103.6
- Tg. Mureș 106.4
- Timișoara 93.9
- Tulcea 91.4
Andreea Bănică, despre pierderea tatălui ei: "Începusem să mă dau cu capul de pereți, să spun că este nedrept"
Andreea Bănică a mai vorbit de-a lungul timpului și în alte interviuri despre viața grea pe care a dus-o alături de tatăl ei care picase în patima alcoolului și nu se mai putea controla. Artista a recunoscut că a crescut cu bătăi și scandaluri, fapte care au lăsat urme adânci în sufletul ei. Acum, ajunsă la maturitate, cântăreța spune că l-a iertat pe tatăl ei pentru comportamentul avut și ar da orice să-l mai aibă pentru câteva momente în fața ei.
„La 18 ani am plecat de acasă. Tatăl meu s-a cufundat în băutură, bătându-mă și pe mine, și pe mama. S-a certat cu cineva pe stradă, iar cineva i-a dat un brânci și a dat cu capul de bordură. Când a murit, eu mă pregăteam să merg la o aniversare, mergeam la ziua lui Liviu Vârciu.
Care e cel mai mare regret al Andreei Bănică în legătură cu tatăl ei: „Eram mult prea mică”
Andreea Bănică recunoaște că nu i-a fost ușor să trăiască cu ideea că nu a făcut ceva ca să își salveze tatăl și că a ales să fugă. Însă, tot ea recunoaște că era mult prea mică ca să poate avea influență asupra situației: „Când am împlinit 19 ani, atunci a fost ultimul scandal între noi, am zis că plec de acasă, că nu mai stau să suport abuzurile lui şi mi-am impus ca eu să nu ajung vreodată aşa, să stau ca mama mea şi să accept tot din partea unui soţ, mai ales să fie violent cu copiii mei, asta în niciun caz.
Acela a fost momentul când am zis: <<Gata, este finalul, plec de acasă şi să se descurce amândoi>>. Mama mea poate că nici nu mi-a mai spus mai departe ce se întâmpla între ei doi. Eu am putut să fug, practic să evadez. Da, am regretat mult, dar nu aveam ce să fac, pentru că eram mult prea mică, fără putere, posibilităţi de niciun fel, am plecat şi practic am luat-o de la capăt.