Andrei Bănuță, dezvăluiri despre rolul pe care l-au jucat Andra și tatăl ei în cariera sa: „Am cunoscut-o când eram mai mic, a fost fascinant”

Andrei Bănuță este un nume sonor în lumea muzicii, chiar dacă, așa cum o spune chiar el, este abia la început. Este un artist cu sufletul curat care își pune sufletul pe tavă în versurile pe care le scrie și spune că mai are multe de învățat pentru a ajunge acolo unde își dorește. 

Despre pasiunea sa pentru muzică, Andrei Bănuță a declarat la „Invitatul de 12” că nu își amintește când a început, însă tot ce știe este că pe când copii de vârsta lui se uitau la desene animate, el asculta muzică.

„Atunci când colegii mei vorbeau despre desene animate, eu habar nu aveam despre ce vorbeau pentru că toate televizoarele de la mine din casă erau pe canale de muzică. Între timp, cumpăram și primeam cd-uri pe care le ascultam. Am foarte mulți oameni care m-au inspirat, atât din România, pe care am ajuns acum să-i cunosc și să colaborez cu ei, dar și din afară”, a declarat Andrei Bănuță. 

Andrei Bănuță, cuvinte de laudă la adresa Andrei și a tatălui său: „ Mi se pare un om înzestrat”

Vorbind despre idolii din muzică pe care i-a avut atunci când era mic, Andrei Bănuță a amintit de Andreea Bănică și de Andra, pe care ulterior a ajuns să o și cunoască. Artistul a dezvăluit că tatăl Andrei a fost cel care i-a îndrumat primii pași în muzică. 

„Din România, mă uitam ca la Dumnezeu, atunci când eram mic și era și frumoasă rău de tot și de la mine din Eforie: Andreea Bănică. Era atunci în trupa Blondi și apoi s-a lansat singură. La școală eram prieten cu nepoata ei și mamele noastre erau prietene și pentru mine Andreea era... mă uitam ca la Dumnezeu. Apoi am mai crescut și am început să o ascult pe Andra. Mi se pare un om înzestrat.

Un rol foarte important l-a jucat chiar tatăl Andrei pentru că dumnealui mi-a îndrumat primii pași în muzică, motiv pentru care sunt foarte recunoscutor. Am învățat foarte multe ulterior și de la Andra. Am cunoscut-o când eram mai mic, a fost fascinant că eu pe oamenii ăia pe care i-am văzut la televizor am ajuns să pun mâna, să văd că oamenii ăia respiră, mănâncă, râd plâng, exact la fel cum o făceam noi.