Armin Nicoara s-a destainuit printre lacrimi despre dramele care i-au marcat existenta, de la relatie rece pe care a avut-o cu tatal sau, boala care a pus stapanire pe el de la varsta de 15 ani si care a culminat cu o alta nenorocire si anume faptul ca a reusit sa treaca la limita pe langa moarte.
"Tata poate era un pic mai dur, de mic, eu mergeam la el in studio. Incercam sa cat si sa fac ce face el. Canta si vocal si la instrument si pe parcurs, deja crescusem, am mers la la scoala de muzica, am facut pian, nu am reusit niciodata cu el sa am o discutie, sa studiez cu el, sa creez un proiect cu el, era mai dur.
Armin Nicoara mai recunoaste in acelasi interviu emotionant ca tatal sau, Petrica Nicoara, s-a schimbat foarte mult dupa ce el s-a imbolnavit de diabet. Saxofonistul a dezvaluit ca simte cumva ca si-a pierdut parintele pentru ca ar avea nevoie de el mai mult mai ales ca si el are o cariera muzicala: "El tot spune ca mai are 10-15 ani de trait. In fiecare zi cand ma trezesc, ma doare ca el zice ca mai are 10-15 ani de trait si eu ca orice copil, vrea ca parintii sa traiasca cat traim noi. El cumva vrea, dar in trecut a avut mici probleme, el vrea sa nu ne mai supere. Armando, fratele meu, conduce tot ce inseamna cantatul.Ț
Armin Nicoara recunoaste ca tatal sau nu l-a abuzat fizic, insa duritatea verbala l-a marcat profund in ce-l priveste pe tatal sau: "Era foarte dur. Doar tonul acela. Nu cuvinte, doar momentele alea si nu ura, cum ne certa. Cel mai mult imi amintesc tonul lui"