Atât cei mici cât și cei mari, duc din casă în casă vestea naşterii lui Iisus Hristos.
In ajun de Craciun, cete de colindatori merg din casa in casa, vestind nasterea Domnului Iisus Hristos.
De regula, copiii încep să meargă cu colindul pe ulițe încă din 6 decembrie și până pe 7 ianuarie, de la Sfântul Nicolae și până la Sfântul Ioan.
Dar cea mai importantă seară a colindelor este seara de Ajun, pe 24 decembrie, atunci când copii, simboluri ale purității, vestesc Nașterea Domnului Iisus Hristos.
În tradiţia religioasă există mai multe păreri în privința momentului în care începe perioada colindatului. Din data de 15 noiembrie, creştinii ortodocşi au intrat în Postul Crăciunului, post care se termină pe data de 24 decembrie, în Ajunul Crăciunului.
Deşi nu există în cărţile de teologie o dată anume pentru momentul în care începe perioada colindatului, atât preoţii, cât şi credincioşii, au diferite opinii.
Una dintre aceste opinii spune că, perioada în care se poate colinda începe odată cu postul şi s-ar termina pe 7 ianuarie, după sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul. O altă opinie, mult mai răspândită şi împărtăşită de credincioşi, este aceea că perioada colindatului începe pe 6 decembrie când biserica îl cinsteşte pe Sfântul Ierarh Nicolae.
Citeste si: Bella Santiago, noua concurentă de la „Bravo, ai stil! Celebrities”
De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.
Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă versuri religioase despre naşterea lui Iisus: „Steaua sus răsare“; „În oraşul Vitleem“; „La nunta ce s-a întâmplat“; „Trei crai de la răsărit“.
In seara de 23 spre 24 Decemvrie, dupa miezul noptii si pana la ziua, se obisnueste, prin unele parti din Ardeal si Tara-Romaneasca, sa mearga cetele de copii, alcatuite din doi, trei, patru, si cate odata si mai multi insi, din casa in casa, cu colinda, mos-ajunul, buna-dimineata, colindisul, sau buna dimineata la mos-ajun. Prin judetul Muscel se zice ca umbla cu colindetele.
Acest obicei ţine, de regulă, de la Crăciun pana la Anul Nou. Măştile care evocă la Vicleim personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta: cerb în Hunedoara, capră sau turcă în Moldova şi Ardeal, borita (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia şi Oltenia, capra e denumită „brezaia“ (din cauza înfăţişării pestriţe a măştii) şi obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.
Obiceiul umblatului cu Ursul este întâlnit doar în Moldova, de Anul Nou. Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un ”Ursar”, însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ”puiului de urs”), notează agerpres.ro. În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația este purificarea și fertilizarea solului în noul an.