Mircea Diaconu a murit după o luptă grea cu o boală necruțătoare. Celebrul actor și om politic suferea de cancer de colon. Ar fi împlinit 75 de ani pe 24 decembrie, dar destinul a fost nemilos cu cel care a fost un simbol al teatrului și filmului românesc.
„Cei care doresc să îi aducă un ultim omagiu sunt așteptați luni, 16 decembrie, între orele 11:00-16:00, la Teatrul Nottara, unde va fi depus. Mircea Diaconu a fost unul dintre cei mai importanți actori ai scenei și ecranului românesc, cu o carieră remarcabilă în teatru și film. Între anii 2001-2011, a fost directorul Teatrului Nottara. Transmitem condoleanțe familiei și tuturor celor care l-au îndrăgit. Odihnească-se în pace!”, a transmis Teatrul Nottara.
Citește și: Când și unde va fi înmormântat Mircea Diaconu?
De-a lungul vieţii sale, Mircea Diaconu a recunoscut că nu i-a plăcut niciodată să cheltuie banii, însă a avut grijă ca familia să trăiască bine. Moştenitorii averii sunt soţia, Diana Lupescu, dar şi cei doi copii: Ana şi Victor Diaconu. Potrivit spuselor sale, băiatul le-a călcat pe urme părinţilor săi, făcând arte plastice, scenografie, pictură, în timp ce Ana s-a orientat către un domeniu diferit: relaţii publice.
„Da, sunt zgârcit cu mine. Numai cu mine sunt zgârcit, în rest, cu nimeni altcineva din jur. Nu sunt zgârcit, sunt atent, nu-mi place să-mi bat joc de nimic. (…) Nu sunt zgârcit, vreau să mă simt bine”, declara actorul într-un interviu.
“Fiica mea face comunicare, relații publice. A făcut și doi ani de Științe Politice la SNSPA. Nu le-am dat sfaturi în sine de carieră, ci de comportament. Cariera și-o face fiecare cum simte. Nu le-am pus stavile de niciun fel. Copiii noștri sunt aici și nu au vrut să fugă din țara aceasta îngroziți sau disperați, deși au toate calitățile de tipul acesta. Nici nu le trece prin cap, dar nu pentru că le-am zis noi. Educația este ceea ce văd copiii acasă, aud de la părinții lor și de la școală, dar nu sunt precepte impuse.Ei au trăit în atmosfera aceasta a credințelor noastre, căci și eu, și Diana vorbim aceeași limbă, aceeași formație, principii de bază. Suntem niște provinciali, în sensul bun al cuvântului, al lucrurilor în care credem. Un mod de viață pe care îl facem și acasă și pe care copiii noștri l-au trăit exact în atmosfera aceea. Iar reacția lor astăzi este exact ca a noastră ”, mai spunea Mircea Diaconu .
Înainte de alegerile prezidențiale din 2019, la care a candidat, actorul și-a publicat declarația de avere. Conform acesteia, Mircea Diaconu deținea:
În plus, Mircea Diaconu avea o pensie de vârstă și o pensie de merit, care însumau aproximativ 6.000 de lei lunar. Mircea Diaconu considera că adevărata sa avere nu consta în bunurile materiale. Într-un interviu emoționant, regretatul actor declara cu sinceritate: „ Copiii, familia, amintirile și locurile din jurul nostru. (…) Nu țin banii în bancă, nu cred în chestia asta. Îi bag în terenuri, în păduri. Ce am nevoie sau să rămână copiilor și generațiilor ce vin”.
Actorul Mircea Diaconu s-a născut la 24 decembrie 1949 în comuna Vlădeşti, judeţul Argeş. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti în anul 1971, notează Agerpres. În 1972, a fost angajat la Teatrul Bulandra, de Liviu Ciulei, unde a rămas până în 1982, după care a fost angajat la Teatrul Nottara. S-a implicat şi în activitatea didactică: în perioada 1977 – 1978, a fost asistent la Actorie, IATC Bucureşti (clasa Olga Tudorache), iar între 1991-1998 a predat cursuri de actorie de film, la Academia de Teatru şi Film Bucureşti, în sistem atelier. În 1995, a devenit profesor la UNATC. A debutat pe scena Teatrului Bulandra, în 1970, cu piesa „Harfa de iarbă” după Truman Capote. Pe scena acestui teatru a mai jucat în numeroase piese dintre care amintim: „Revizorul” de Gogol (r. Lucian Pintilie, 1972), „A 12-a noapte” de Shakespeare (r. Liviu Ciulei, 1973), „Furtuna” de Shakespeare (r. Liviu Ciulei, 1978) ş.a.
La scurt timp, regretatul actor a jucat la Teatrul Nottara, unde şi-a reconfirmat calităţile de actor complex, atât în comedie, cât şi în dramă: „Cum vă place” de Shakespeare (r. Lucian Pintilie, 1982), „Pădurea” de Ostrovski (r. Constantin Marinescu, 1983), „Ultimul bal” după Liviu Rebreanu (r. Dan Micu, 1984), „Burghezul gentilom” după Moliere (r. Dan Micu, 1988) ş.a. Amintim că Mircea Diaconu a fost primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist, în anul 1990.