Duminica Floriilor este una dintre sărbătorile creştine fără o dată exactă, care este comemorată în fiecare an cu o săptămână înaintea Paştelui. Această sărbătoare a plecat de la un eveniment care a fost descris în toate cele patru evanghelii: Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44 şi Ioan 12:12–19 şi anume intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor.
Duminica Floriilor deschide săptămâna patimilor, însă tradiţia mai spune şi că această sărbătoare marchează renaşterea naturii. Prima atestare documentară a acestei sărbători datează din secolul al IV-lea, când Sf. Epifanie a scris două predici pentru Duminica Floriilor.
În România, Duminica Floriilor este îmărţită în două, după datinile bisericeşti şi după tradiţiile populare. Ramurile de salcie sfinţită se atârnă pe la tocurile uşilor, de icoane sau chiar şi pe morminte şi simbolizeată înnoirea şi renaşterea naturii. Acest obicei este folosit pentru că se consideră că salcia sfinţită aduce în case pace şi prosperitate.
Floriile sunt sărbătorite în România de toţi cei care poartă nume de flori, dar această sărbătoare are şi o semnificaţie mult mai profundă. În seara de Florii încep slujbele deniilor, slujbe care se vor ţine în toată Săptămâna Mare. Aceste slujbe ţinute seara au rolul de a-i îndruma pe credincioşi de la întunericul păcatului spre lumina credinţei.
Câteva sute de mii de români îşi sărbătoresc onomastica în Duminica Floriilor.