- Aiud 95.2
- Alba-Iulia 99.7
- Bacău 88.8
- Bârlad 104.9
- Bistrița 97.3
- Botoșani 91.1
- Brașov 91.9
- București 88.0
- Buzău 96.7
- Câmpeni 96.2
- Câmpina 88.6
- Cluj-Napoca 101.5
- Constanța 96.9
- Craiova 92.0
- Focșani 95.3
- Piatra Neamț 102.3
- Ploiești 88.3
- Râșnov 104.5
- Sibiu 88.4
- Sinaia 103.6
- Tg. Mureș 106.4
- Timișoara 93.9
- Tulcea 91.4
"Contează mai mult aceste lucruri decât celelalte, ceea ce e anormal". Mircea Diaconu, despre salariile actorilor din România
Actoria este una dintre cele mai nobile meserii. Frumoasă, admirată, râvnită, reprezentând visul multor tineri care își doresc să ajungă ca Florin Piersic sau Stela Popescu. Actorii și artiștii sunt văzuți ca fiind milionari de mulți dintre fanii lor. Nu mulți știu însă că lucrurile nu stau așa în realitate și că, de fapt, în spatele zâmbetelor de pe scenă sunt zile și nopți de muncă. Pentru a elimina astfel de speculații, Mircea Diaconu, primul actor din România care și-a dat demisia, devenind liber profesionist, a explicat cum merg salariile în domeniul actoriei.
"Toată viața mea de actor de până atunci, 20 de ani înainte de Revoluție, a fost o „gonetă între film și teatru. Teatru însemna contract de muncă și salariu, sarcini de serviciu clasic, iar filmul însemna contract de liber profesionist, cum ar veni. Și erau două lucruri care se băteau cap în cap și, mereu, fiecare mă chinuia în funcție de celălalt, iar eu eram victima dintre cele două. Iar în capul meu deja, de multă vreme, făcând atâtea filme, era că actorul trebuie să se dedice unui contract, unui rol.
"Lumea s-a schimbat. Când noi eram actori, era una, azi e cu totul alta. Noi eram actori, erau niște venituri și societatea în general nu mișca bani, nu se uita după castele. Astăzi este exact invers. Contează mai mult aceste lucruri decât celelalte, ceea ce e anormal. Adică, dacă te faci actor, nu te faci pentru bani. Dacă vrei bani, fă-te bancher, care sunt cu bani mulți. M-a întrebat domnul Turcescu la o emisiune, cu ani în urmă: „Actorii sunt săraci. Cum vă descurcați?. Și am zis: „Stați să definim ce înseamnă a fi sărac sau nu!. Și am întrebat și eu: „Un actor, cu un spectacol frumos… se termină spectacolul, se aprinde lumina și el stă în fața a 500 de spectatori care îl privesc și îl aplaudă. Actorul acela e bogat sau nu?. Dacă bogăția e o cifră, îmi pare rău. Bogăția înseamnă multe lucruri, nu doar banii înseamnă bogăția. Și nu fac teorii. Fericirile, împlinirile unui actor sunt de tipul acesta și pe care nicio sumă de pe lume nu le poate înlocui. Poți sau nu poți. Ai izbutit sau nu. Asta nu e cu bani. Nu. E o consecință, dar nu e mare. Au fost situații în timpul lui Ceaușescu. Am filmat, cu o distribuție fenomenală, „Cuibul salamandrelor, care a fost coproducție româno-italianoamericană, cu actori din America, din Italia. În distribuție erau Radu Beligan, Florin Piersic, Gheorghe Dinică, Jean Constantin, Mircea Diaconu… Și noi eram cu ei. M-am și împrietenit cu un actor. Cine vede prima variantă cu „Spartacus, aia cu Kirk Douglas, pe care o știm toți și care e clasică și istorică, în prima parte a filmului e duelul în arenă între Draba (interpretat de Woody Strode) și Spartacus. Și acel tip imens și chel era partenerul nostru în filmul acesta, în 1975. Eram la marginea Saharei, filmam și ne-am împrietenit. Era și cu soția lui. Și m-a întrebat cum am făcut contractul la film: „Ai făcut pe acțiuni sau ai luat o sumă separată?. „Nu, am luat o sumă separată. M-a întrebat cât și i-am spus: „40.000. Nu i-am spus că sunt lei. Impozabili erau 22.000 de lei, ceea ce însemna vreo patru salarii din România, nu mai mult. „Bine!, a zis el. La ei era cu dolari, dar nu avea nicio importanță. El avea pentru mine același respect. Când se uitau la Dinică, cădeau pe spate ei, cu banii, cu dolarii lor. Asta e problema, de fapt. Înțelegeți care este diferența?", a mai spus marele actor.
Mircea Diaconu, actor din întâmplare
Mircea Diaconu se poate lăuda cu o carieră fabuloasă atât în film, cât și în teatru, însă nu mulți sunt cei care știu că a ajuns actor din întâmplare. Deși a candidat la Președinția României, Mircea Diaconu va rămâne mereu în memoria cinefililor pentru contribuția adusă cinematografiei. În cadrul unui podcast, acesta a făcut dezvăluiri neștiute despre cariera sa. La vremea când și-a descoperit abilitățile, marele actor era pasionat de sport.
"Eu făceam sport. Handbal. Și eram în echipa școlii și traversam un culoar, cu un prosop de gât, mă duceam la dușuri. Și trece un profesor tânăr, de germană, și se uită la mine și mă bagă într-o clasă alături. Acolo erau șapte fete dintre cele mai grozave ale liceului nostru și un băiat care cânta la fluier. M-am dus, că eu nu comentam. Și problema era că fetele stăteau în semicerc, spuneau ce spuneau și cântau ce cântau și într-o parte era un băiat care cânta la fluier și mai trebuia un pilon de aceeași înălțime. M-a pus profesorul să învăț o poezie, după care m-a pus să o spun . „Uite cum trebuie: te așezi pe scenă, în fața publicului, că nu e o grămadă de cartofi să te uiți la ea. te uiți puțin deasupra lor, întorci și corpul 15 grade în partea cealaltă și dai drumul la poezie'. A fost singura indicație pe care am avut-o eu. Dar cu asta, așa cum mi-a zis el, am intrat în concursul ăla și mi s-a dat premiul I, spunea Mircea Diaconu.