Cristina Elena Munteanu, fosta membră a trupei AS XX, cunoscută în anii '90 pentru hitul „Inima te cheamă”, a rupt tăcerea după două decenii de la un accident cumplit care i-a schimbat viața pentru totdeauna.
Pe 24 septembrie 2000, destinul a fost crunt pentru artista și colegii săi de trupă, iar seara care trebuia să fie doar o etapă în ascensiunea lor muzicală s-a transformat într-o tragedie. În acel accident, colegul său de scenă, Ciprian, și-a pierdut viața la doar 23 de ani, iar Cristina, marcată profund de incident, a decis să se retragă din lumina reflectoarelor. Astăzi, la 24 de ani de la acel moment teribil, Cristina Munteanu își reia locul pe scenă, revenind cu forțe proaspete și cu dorința de a lăsa în urmă un capitol dureros din viața ei.
Acea seară a fost una plină de neprevăzut. Ploua, era întuneric și vântul bătea cu putere. Apropiindu-se de calea ferată din Mioveni, mașina lor a fost lovită în plin de un tren, în condiții extrem de nefavorabile. „Era confuzie totală,” își amintește Cristina. Cristina a supraviețuit, dar a fost grav rănită. Transportată de urgență la Spitalul 9 din București, artista a fost supusă unor intervenții medicale complexe, având șase vertebre fracturate și un traumatism cranian sever. Acest accident tragic a marcat profund cariera și viața personală a artistei și a derterminat-o să părăsească România pentru o perioadă. A acceptat un contract într-un piano bar din Italia, încercând să se regăsească și să își vindece rănile emoționale. „Ne-am oprit la trecerea de cale ferată, dar nu era nicio barieră, nicio lumină de avertizare. O altă mașină a trecut în fața noastră, așa că am mers și noi. Într-o clipă, trenul a intrat direct în noi, aruncându-ne 21 de metri pe câmp. Mașina s-a rostogolit de șase ori. Ciprian a murit pe loc, lângă mine... M-am trezit în agonie, confuză, fără să știu unde sunt sau ce s-a întâmplat. Nu-mi simțeam picioarele și nu mă puteam mișca. A fost nevoie de două luni de recuperare intensă pentru a-mi reveni. Am plecat pentru că nu mai suportam să trăiesc cu amintirea acelui accident. Italia a fost un refugiu pentru mine, dar nu a fost niciodată ‘acasă’. După 24 de ani, am simțit că este timpul să mă întorc și să las trecutul în urmă.”, a mai spus ea pentru sursa ciatată anterior.