Delia Budeanu a fost o personalitate puternică a televiziunii naționale și înalt om de cultură, având o biografie demnă de ecranizare. Elegantă, rafinată, frumoasă mai ales, poate chiar prea frumoasă pentru nişte vremuri atât de întunecate precum perioada comunistă, în care frumusețea nu trebuia expusă ori făcută publică, pentru a nu o deranja pe tovarășa Elena Ceaușescu.
"Nu mi-am dorit niciodată, nu mi-am imaginat că aș putea face așa ceva. Eram timidă, nu ştiam ce e aia o pudră, nu mi-am închipuit că aș putea face o profesiune publică.(...) Când mi se aprindea becul roşu de la cameră, simţeam că mor. Mi se accelera pulsul, la fel şi respiraţia… Într-un an de zile, am reglat situaţia asta. Televiziunea mi-a luat, dar și mi-a dat în egală măsură, mi-a luat viața, cei mai frumoși 27 de ani, mi-a dat popularitate.
În perioada comunistă, atmosfera în care își desfășura activitatea era una mai mult decât tensionată, marcată de frica de represalii pentru orice declarație considerată nepotrivită. Astfel, Delia Budeanu trăia cu teama constantă de a nu fi sancționată sau chiar amenințată cu violența în cazul în care ar fi îndrăznit să exprime ceva care ar putea să deranjeze "conducerea" sau contravenea sistemului de partid. Este și motivul pentru care regretata prezentatoare TV trebuia să aibă mare grijă la tot ce spunea și să fie extrem de atentă la fiecare cuvânt rostit, mai ales atunci când era în direct.
„Sistemul ne-a indus ideea că şi dacă respirăm puţin altfel, se va şti. Puteţi înţelege ce e aceea frica generalizată, teama ca stare? Da, mie mi-a fost foarte frică de ei. (…) Mi-a trecut şi mie prin minte că aş putea spune atunci ceva, dar m-am gândit că nu ajung nici la gard şi voi fi împuşcată.”, spunea crainica TV.
Delia Budeanu s-a remarcat prin prezența distinsă, zâmbetul inconfundabil și vocea suavă cu care aducea jurnalul de seară în casele românilor înainte de '90. Legendara craincă a vorbit și despre încercările din carieră în emisiunea Eugeniei Vodă. A trecut prin multe, dar și-a făcut întotdeauna profesia cu același devotament: „ Au fost niște scrisori anonime trimise la secția de cadre a Comitetului Central în care se făcea referire la o anumită apartenență politică a tatălui meu în anii săi de tinerețe. A doua oară mi s-a făcut reclamație pentru că aveam o coafură superbă și i-am enervat pe toți. Au făcut o ședință. M-a salvat domnul Ion Gheorghe Maurer, avea o mare influență. M-am dus la o prietenă care se știa cu soția domnului Maurer. Și am ajuns acasă la familia Maurer, le-am spus problema mea. Iar domnul Maurer a dat un telefon și a spus: 'Băgați-vă mințile în cap, lăsați-o pe fata asta în pace să își facă meseria, că e o frumusețe și vreau să o văd pe ecran'. După acel telefon m-au lăsat toți în pace", mai povestea Delia Budeanu
Citește și: Cum a reușit Delia Budeanu să se vindece de cancer
„ Mi-a fost silă de multe ori de meseria pe care o făceam. Trebuia să spun pe post lucruri ce nu îmi făceau plăcere. Știam că îi exasperează pe cei de acasă, știam că e o exasperare generală. Simțeam că eram un pion într-o cădere liberă totală. Eram foarte angoasată la finalul anilor 1980", dezvăluia regretata crainică.