Cum a ajuns Mircea Diaconu actor din întâmplare: „A fost singura indicație pe care am avut-o. Dar cu asta am intrat în concursul ăla și mi s-a dat premiul I”

Mircea Diaconu a fost unul dintre cei mai apreciați actori din teatrul și cinematografia românească. Acesta a avut de-a lungul timpului mai multe roluri memorabile, iar interpretările impecabile au atras admirația publicului. Chiar dacă a făcut o carieră din pasiunea pentru actorie, acesta avea de gând să urmeze alt drum inițial, fiind pasionat de sport. Iată cum a ajuns Mircea Diaconu să joace în piese de teatru și filme celebre din întâmplare.

Citește și: Cine moștenește averea lui Mircea Diaconu

Mircea Diaconu, despre cum a descoperit pasiunea pentru actorie

Mircea Diaconu se mândrește cu o carieră impresionantă, bogată în interpretări memorabile, care i-au adus aprecierea publicului. El și-a făcut debutul în teatru în 1970, cu „Harfa de iarbă” de Truman Capote, și un an mai târziu în cinematografie, cu filmul „Nunta de piatră”, după Ion Agârbiceanu. Chiar dacă a ajuns un actor celebru, la început, el avea alte pasiuni.

„Eu făceam sport. Handbal. Și eram în echipa școlii și traversam un culoar, cu un prosop de gât, mă duceam la dușuri.

'Uite cum trebuie: te așezi pe scenă, în fața publicului, că nu e o grămadă de cartofi să te uiți la ea. Te uiți puțin deasupra lor, întorci și corpul 15 grade în partea cealaltă și dai drumul la poezie'. A fost singura indicație pe care am avut-o eu. Dar cu asta, așa cum mi-a zis el, am intrat în concursul ăla și mi s-a dat premiul I”, a dezvăluit Mircea Diaconu la podcastul lui Adrian Artene.

Citește și: Unde locuiește Fuego și ce spun vecinii despre el: "Dacă te întâlnești cu el, vorbește cu toată lumea”

Mircea Diaconu, despre salariile actorilor

Mircea Diaconu a fost primul actor din România care și-a dat demisia și a devenit liber profesionist. În trecut, el a explicat cum a luat această decizie și a vorbit deschis despre salariile actorilor din România. „Toată viața mea de actor de până atunci, 20 de ani înainte de Revoluție, a fost o „gonetă între film și teatru. Teatru însemna contract de muncă și salariu, sarcini de serviciu clasic, iar filmul însemna contract de liber profesionist, cum ar veni. Și erau două lucruri care se băteau cap în cap și, mereu, fiecare mă chinuia în funcție de celălalt, iar eu eram victima dintre cele două. Iar în capul meu deja, de multă vreme, făcând atâtea filme, era că actorul trebuie să se dedice unui contract, unui rol. Să stea pe el, să îl termine și să-l facă pe celălalt după aceea, nu șapte în același timp. Făceam 7 roluri, 10 roluri la teatru în același timp, plus roluri la film, și era îngrozitor de greu, tracasant și neprofesionist, până la urmă. În capul meu este și astăzi că actorul nu trebuie să fie salariat, ci pe contract. E o meserie liberală. Mă refer la toți actorii. Asta e părerea mea și în ziua de azi. Și atunci am ieșit de la teatru și le-am spus: „Dacă aveți nevoie de mine, mă chemați, facem contract pe acel spectacol. Acum am de făcut un film. Vorbeam cu actori mari și vorbeam să inventăm această „specie, să fim liber-profesioniști. Dacă sunt singur nu e nicio brânză. A mai ieșit Ștefan Iordache. Și așa a lucrat până la capăt. Dar ceilalți au stat cuminți, pe salarii. Eu mi-am asumat. Dacă am vrut să-i conving pe ceilalți de ceva, am făcut cu mine însumi întâi. Așa și trebuie. Și în politică e la fel, dacă vrei să fii serios, nu poți să îi ceri celuilalt ceva dacă tu însuți nu ești așa. Tu trebuie să fii primul, ca să poți fi convingător", a spus Mircea Diaconu pentru Viva.ro.