Sunt două moduri prin care se poate realiza partajul la un divorţ. Cea mai simplă metodă este la notar, dacă cele două părţi ajung la un numitor comun în ceea ce priveşte împărţirea bunurilor. În instanţă, procesul este mult mai anevoios şi poate dura şi ani de zile.
Articolul nr. 358 din Codul Civil spune că "bunurile comune pot fi împărţite, în tot sau în parte, prin act încheiat în forma autentică notarială, în caz de bună învoială, ori pe cale judecătorească, în caz de neîntelegere. Bunurile atribuite fiecărui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neîmpărşite rămân bunuri comune" .
Aşadar, nu toate bunurile se vor împărţi la partaj. Iată ce bunuri nu se vor lua în considerare la divorţ: bunurile obţinute înainte de căsătorie, bunurile obţinute prin moştenire, bunurile primite prin donaţie, în afara cazului în care donatorul a prevăzut în mod expres, în contractul de donaţie, că aceste bunuri sunt comune celor doi soţi, bunurile de uz personal- obiectele de îmbrăcăminte şi bijuteriile personale, de exemplu; drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală, cum ar fi drepturile de autor; premiile şi recompensele; schiţele si proiectele artistice; indemnizaţia de asigurare şi despăgubirile pentru orice prejudiciu material cauzat unuia dintre soţi (de exemplu, în cazul unui accident, sumele
Partajul la notar are loc în momentul în care cei doi soţi se pun de acord privind împărţirea bunurilor.
În instanţă, procesul poate dura foarte mult timp, dar se ajunge la aşa ceva când cele două părţi nu se pot înţelege la partaj. Judecătorul va decide cum se vor împărţi bunurile, în funcţie de dovezile prezentate.