Close sidebar
Stiri

Cum se scrie corect: nicio sau nici o?

[Sursa foto: Facebook ]

Cum se scrie corect: nicio sau nici o? Scrierea corectă a cuvintelor nicio / nici o stârnit de-a lungul timpului multă confuzie printre români.


In articol:

Cum se scrie corect: nicio sau nici o? Seria de cuvinte nicio/nici o a provocat mereu confuzie şi dezbateri aprinse, dar adevărul este că regulile sunt cât se poate de simple. Iată cum scriem corect!

Când se folosesc cuvintele nici o şi nicio?

  Scriem "nici o" dezlegat într-un singur caz, atunci când indică o negaţie repetată, iar cele două cuvinte, "nici" şi "o" reprezintă părţi de vorbire diferite. 

 Exemple:

- Ea nu este nici o sfântă, nici o obraznică (conjuncţie+ articol).

- Eu nu am nici o casă, nici două (conjuncţie+ numeral).

- Eu nu am vorbit nici cu o colegă, nici cu cealaltă (conjucţie+ pronume). În această propoziţie se observă cum între "nici" şi "o" apare un alt cuvânt, deci "nici" şi "o" este o îmbinare de cuvinte.

Cum se scrie corect: nicio sau nici o?

 "Nicio" se scrie legat atunci când acest cuvânt este o unitate morfologică de sine stătătoare. "Nicio" este însoţit întotdeauna de negaţie, alături de un substaantiv cu care se acordă. 

 Exemple:

- Nu am nicio idee.

- Este adevărat că nu am nicio şansă.

- Nu cred că vom beneficia de nicio reducere.

 În aceste situaţii, cuvântul "nicio" poate fi înlocuit cu "vreo". ”S-a adoptat această variantă ortografică pentru consecvenţa în scrierea adjectivelor pronominale. Principiul care stă la baza acestei reguli este enunţat în DOOM, 2007: „compusele trebuie distinse şi grafic de îmbinările libere corespunzătoare” (p. LXIX)”, a explicat prof. Cristina Tonegaru pentru Adevărul.

 Aceste reguli se aplică şi în cazul cuvintelor "niciunul" şi "niciuna". Iată ce scria în ediţia a doua, din 2005, a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM):" Se revine astfel la scrierea într-un cuvânt a tuturor formelor pronumelui niciunul şi ale adjectivului pronominal corespunzător niciun (niciuna, nicio etc.)

― la fel ca a lui vreunul, vreun ―, prin aplicarea consecventă a principiului conform căruia compusele trebuie distinse şi grafic de îmbinările libere asemănătoare: nici un adverb+ articol (Nu e nici un om prost, nici un incult), adverb+ numeral (Mă confundaţi, eu nu am nici un frate, nici mai mulţi), nici unul adverb+ pronume nehotărât (Nu-mi place nici unul, nici celălalt)".