David Popovici a adăugat vara aceasta încă două medalii importante în palmares. Sportivul a participat la Jocurile Olimpice de la Paris și s-a întors acasă cu o medalie de bronz, după ce s-a clasat pe locul 3 în finala cursei de 100 metri liber, dar și o medalie de aur după finala probei de 200 metri liber.
Citește și: Adriana Iliescu a dezvăluit ce pensie are la 86 de ani după o viață dedicată învățământului: ”Nu ne plângem”
Campionul olimpic, David Popovici, știe deja ce vrea să facă după ce se va retrage din activitate. Sportivul a dezvăluit că se gândește să înfiinţeze un centru de dezintoxicare pentru persoanele cu adicţii din țara noastră şi să aibă propriul bazin de înot în care să înveţe câţi mai mulţi copii să înoate.
”Sunt două businessuri pe care aş vrea să le fac după ce mă retrag: Mi-ar plăcea să existe la noi în ţară, nu ştiu cât e de posibil să vină din domeniul privat toate fondurile, e nevoie
Şi mi-aş mai dori să avem cât mai puţini copii înecaţi la mare în fiecare an. Mi-ar plăcea să am bazinul meu, fundaţia mea, să învăţ copiii să înoate, să ştie să nu se înece, să se poate duce la mare, la ştrand şi părinţii să nu stea cu stresul că îi ia un val. Astea sunt două idei, două drumuri pe care vreau să le urmez în viitor”, a declarat David Popovici, potrivit news.ro.
David Popovici a mărturisit că uneori se întreabă dacă a meritat tot efortul pentru a ajunge unde este acum. Sportivul este recunoscător pentru echipa pe care o are alături, precum și pentru reușitele lui. El recunoaște că faima pe care a căpătat-o poate fi obositoare uneori, însă a învățat să refuze atunci când nu își dorește să facă un anumit lucru. De asemenea, el spune că acestea nu sunt probleme atât de apăsătoare, însă persoanele cu adicții și copiii care ajung să moară din cauza faptului că nu știu să înoate au nevoie de mai multă atenție în țara noastră.
”Şi eu am avut un vis, am avut un plan şi eu am o echipă. Cred că fiecare dintre noi avem un vis şi ştim că nu e suficient doar să-ţi doreşti, De mic, mulţi au remarcat talentul pe care îl aveam. Dar mi-am dat seama repede că trebuie să muncesc, să muncesc mai mult decât alţii. Mă consider unul dintre cei norocoşi, am avut alături de mine familie, prieteni, colegi, parteneri, colaboratori. Ei m-au ajutat să ajung omul care sunt şi de care sunt destul de mândru. Întrebarea pe care mi-o pun şi al cărei răspuns încerc să-l găsesc este dacă a meritat tot efortul să ajung unde sunt: Ok, sunt primul şi al treilea la probele la care am evoluat. Acum înţeleg că deşi a fost greu, cu siguranţă a meritat. Din nou, nu contează cât de talentat eşti, nu ai cum să reuşeşti fără oamenii potriviţi, fără sprijin. Eu trebuie să-mi văd de felia mea, devenind tot mai bun în înot, pentru că perfecţionându-mi munca, pot să-i inspir pe alţii. Dacă ar fi ceva ce mi-aş dori şi eu, dar învăţ să mă adaptez la noua mea viaţă, ar fi să mă plimb prin parc sau pe stradă, nu sunt agasat, să fie clar, dar uneori când vin 100-200 de oameni la tine şi îţi cer poze sau autografe, e obositor. Și la un moment dat trebuie să refuz. Ok, astea nu sunt probleme reale. Doar că pentru mine, de când sunt mai cunoscut, este o problemă când vreau să mă relaxez sau să mă plimb prin locuri adevărate. De abia două-trei săptămâni am învăţat că pot să refuz, eram stresat să nu creadă lumea că sunt arogant, nesimţit, dar reacţia a fost: ok...aşa că mi s-a luat o piatră de pe inimă. Astea nu sunt probleme reale, ci cele pe care le-am menţionat mai devreme, cu drogurile, sau cu numărul copiilor sau oamenilor care se îneacă”, a mai spus campionul olimpic de doar 20 de ani.