Vânzarea teritoriilor este rară în timpurile moderne din cauza mai multor factori care nu țin doar de considerentele financiare și politice. Cu toate acestea, Donald Trump și-a exprimat în repetate rânduri dorința ca SUA să preia controlul și proprietatea asupra Groenlandei, un teritoriu autonom al Regatului Danemarcei.
Într-un articol de pe site-ul The Conversation, Susan Stone şi Jonathan Boymal, profesori universitari de economie în Australia, au analizat ce presupune vânzarea unui teritoriu. Aceștia au vorbit și despre dorința lui Donald Trump ca Statele Unite să preia „proprietatea şi controlul” asupra Groenlandei, ce a aparținut până acum Regatului Danemarcei. Președintele ales al SUA a lansat ideea pentru prima dată în anul 2019. La momentul respectiv, el a subliniat, pe bună dreptate, că nu era primul preşedinte american care prezenta o astfel de propunere.
Statele Unite ale Americii au fost foarte interesate de poziţia strategică a Groenlandei încă din primele zile ale Războiului Rece. În 1946, preşedintele de atunci Harry Truman s-a oferit să cumpere teritoriul danez pentru 100 de milioane de dolari în aur. Totuși, danezii nu au fost interesați de această ofertă, cum nu au fost intersați nici acum 6 ani sau în 2025.
În prezent, cumpărarea unui teritoriu poate părea o idee ciudată și un proces greu de realizat, chiar dacă în trecut au mai avut loc astfel de tranzacții.
Statele Unite nu au fost singura ţară care s-a extins prin cumpărarea unor teritorii. La fel au procedat și state, precum Japonia, Pakistan, Rusia, Germania sau Arabia Saudită. Acestea au achiziționat noi teritorii, şi-au extins jurisdicţia asupra locuitorilor acestora, au obținut acces la căi navigabile importante și au preluat controlul asupra unor zone tampon geografice.
Citește și: Celine Dion, imagine rară alături de băieții ei! Artista, omagiu emoționant adus soțului ei, Rene Angelil
Evaluarea unei ţări sau a unui teritoriu autonom precum Groenlanda nu este un lucru uşor. Spre deosebire de companii sau de active financiare, ţările sunt alcătuite dintr-un amestec de elemente tangibile şi intangibile care sunt greu de supus unei simple măsurători economice, relatează news.ro.
Un punct de plecare este produsul intern brut (PIB), care reprezintă valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor finale produse într-o economie într-o anumită perioadă, de obicei un an. Cu toate acestea, stabilirea unui preţ de achiziţie pe baza valorii produse într-o anumită perioadă poate să nu reflecte în mod adecvat valoarea obiectului sau a teritoriului în acest caz. Din contră, trebuie luată în considerare capacitatea de a continua să genereze valoare în viitor.
Din perspectiva pieţei, dincolo de ceea ce există deja, resursele încă neexploatate ale Groenlandei sunt cele care o fac atât de valoroasă. Groenlanda extrage cărbune de zeci de ani şi are rezerve semnificative confirmate. S-a demonstrat că subsolul său conţine pământuri rare, metale preţioase, grafit şi uraniu, precum şi aur, argint, cupru, plumb, zinc şi marmură. În cele din urmă, există un potenţial major de exploatare petrolieră în largul apelor Groenlandei, aceste aspecte nefiind reflectate de PIB-ul teritoriului.
Citește și: Pep Guardiola divorțează după 30 de ani de soția sa, Cristina Serra. Care ar fi cauza separării
În prezent, vânzările de teritorii sunt rare datorită mai multor factori. Din punct de vedere istoric, de acestea au beneficiat adesea mai degrabă elitele conducătoare decât cetăţenii obişnuiţi. Acum, teritoriile nu mai pot fi vândute dacă cetățenii nu sunt de acord. Așadar, principala provocare din acest punct de vedere este prezentarea unor beneficii clare pentru locuitorii teritoriului în urma vânzării care să îi convingă, fapt ce nu este ușor de realizat.
Naţionalismul joacă, de asemenea, un rol important. Teritoriile sunt profund legate de identitatea naţională, iar vânzarea lor este adesea percepută ca o trădare. Guvernele, în calitate de gardieni ai mândriei naţionale, sunt reticente în a accepta oferte, oricât de tentante. În plus, există o normă internaţională puternică împotriva schimbării frontierelor, născută din teama că o ajustare teritorială ar putea declanşa o cascadă de revendicări şi conflicte în alte părţi.