EXCLUSIV! Fața nevăzută a artistului Satoshi. Ce persoană devotată și responsabilă se ascunde în spatele zâmbetului și felului imprevizibil: "Mă strădui să nu creez o distanță între mine în scenă și în viață"

---

In articol:

• Ce ar face Satoshi dacă de mâine nu ar mai cânta? A răspuns chiar el!
• Satoshi, dezvăluiri inedite despre colaborarea cu Carla's Dreams

---

Vlad Sabajuc, cunoscut după numele scenic Satoshi, este o voce fresh în peisajul muzicii urbane, cunoscut pentru stilul său inovator, cu rădăcini din muzica tech trap și chopper rap. Alături de atitudinea sa puternică și o voce pe măsură, artistul a început să lucreze la primul său album în 2020, iar în 2022 a lansat cu succes primul său LP intitulat “RUSH”.

Printre single-urile lansate și bine primite se numără “Mama mi-a spus” și “Foaie Verde”. Satoshi a oferit recent un interviu în exclusivitate pentru Radio Impuls. Artistul și-a deschis sufletul și a făcut dezvăluiri despre piese, colaborări, proiecte, dar și despre viața personală. 

Ai spus la un moment dat “Generația mea este una care se simte părăsită. Pe de-o parte, tinerii sunt traumatizați din cauza plecării părinților peste hotare, iar pe de altă parte, asta i-a făcut să fie mai răzbătători.”

Cum resimți aceste cuvinte? Cât de tare te mai săgetează?

Satoshi:  Eu sunt născut în 1998. Majoritatea prietenilor mei sunt născuți între 1994 și 1999. Spun asta pentru a contextualiza expresia “generația mea”, referindu-mă la “ultimul val de mileniali”. Ca și în România și întreg spațiul post-sovietic, în Republica Moldova anii ‘90 au însemnat anii crizei economice profunde de după căderea regimurilor comuniste pe de-o parte, iar pe de altă parte, s-au deschis frontierele și părinții celor din generația mea au plecat masiv în Italia, Spania, Portugalia, Rusia etc. pentru a scăpa de sărăcie și a putea asigura copilăriile noastre din punct de vedere logistic, oricât de impropriu și aiurea ar suna asta. Emigrarea din RM continuă până astăzi. Nu suntem singurii copii crescuți de bunici, dar contextul și cifrele sunt altele. Dacă mai simt acum asta? Acum doar raționalizez tot ce mi-a determinat comportamentul și caracterul întru a fi anume așa cum sunt.  

De unde realismul sau chiar naturalismul feroce în versurile pe care le compui?

Satoshi:  Nu cred că scriu în cheia naturalismului. Mi-ar plăcea să fiu atât de curajos și lipsit de complexe, încât să scriu totul chiar așa cum este. Dar nu sunt. Realist- încerc să fiu. De ce? Pentru că nu mă interesează minciuna. Este trist să văd cum oamenii descriu realități care nu le aparțin, pentru că își dăunează atât lor, cât și celor ce ascultă, citesc, urmează. Astăzi totul este în exces, totul este de peste tot și nimic nu este aici și acum. Totul este superficial și denaturat. Legăturile și experiențele complexe și profunde devin tot mai greu de obținut. Voi face tot ce pot pentru a putea păstra ceea ce ne face oameni. 

Citește și: EXCLUSIV! Yuka, carieră de succes la o vârstă surprinzătoare. Ce secrete ascunde artista

Care este fața nevăzută a artistului Satoshi sau fața lui Vlad Sabajuc, mai exact?

Satoshi: Sunt mult mai trist decât par. În rest, mă strădui să nu creez o distanță între mine în scenă și în viață. Satoshi e doar microfonul care îl ajută pe Vlad să fie auzit, atunci când crede că are ce spune.  

Cum vezi tu generația tânără de artiști din România, nu din Moldova. Ce îi  diferențiază, ce vă diferențiază? 

Satoshi :  Ce e val, ca valul trece.  

Ce e “acasă” pentru tine și unde e?

Satoshi: Acasă este la Cahul, la casa părintească. La o altă scară, acasă este lângă gropile de pe drumul care începe după inscripția “Bine ați venit în Republica Moldova”, oricât de Stockholm ar suna asta. Acasă sunt oamenii în care îmi regăsesc copilăria.  

Ce ar face Satoshi dacă de mâine nu ar mai cânta? A răspuns chiar el!

Satoshi dacă ar fi nevoit să renunțe la muzică, pasiunea lui vie, acesta ar alege și alte domenii, nu doar cel artistic. Astfel că, artistul ar fi elaborat politici de tineret sau de redresare a anumitor probleme sociale, cu accentul pe cultură și incluziune. 

Dacă ai șterge ADN ul din sânge în ce privește muzica, ce ai face? Unde ai fi acum?

Satoshi:  În liceu îmi plăceau Istoria, Geografia și limbile. Voiam să fiu diplomat sau membrul unui corp internațional, la costum, cu carioci și ecusoane serioase. Cred că aș fi căutat să ajung pe la ONU sau UNESCO, aș fi călătorit mult, aș elabora politici de tineret sau de redresare a anumitor probleme sociale, cu accentul pe cultură și incluziune. Dar oricum aș fi scris ceva, undeva deoparte.  

Citește și: Alexandra Ungureanu, reacție surprinzătoare la întâlnirea cu Satoshi, în emisiunea pe care aceasta o prezintă la Kanal D2: "“Nu mi s-a întâmplat niciodată asta"

Care e viciul tău?

Satoshi: Pot deveni despotic.  

Satoshi, dezvăluiri inedite despre colaborarea cu Carla's Dreams

Satoshi ne-a oferit detalii și despre colaborarea de succes pe care a avut-o cu Carla’s Dreams, unul dintre cele mai nonconformiste proiecte din industria muzicală, cu piese versatile, mesaje puternice și teme diverse. Tânărul interpret a mărturisit că muzica trupei Carla's Dreams l-a inspirat și l-a încurajat în momentele grele.

Ce ți-a plăcut cel mai mult la colaborarea cu Carla’s Dreams?

Satoshi: În colaborarea cu Carla’s Dreams mi-a plăcut colaborarea cu Carla’s Dreams. C’mon! Era un vis! Mi-a plăcut totul. Mai vreau.  

Ce urmează pentru Satoshi?

Satoshi:   Lucrez la al doilea album. Vreau să devin mai sincer, mai profund și mai precis în exprimare. În rest, concerte, clipuri, lansări, sesiuni.