Zodier
Influențat de artiști precum Ed Sheeran, Eric Clapton, Post Malone și The Motans, Zodier a început să-și scrie propriile versuri, trimițându-le apoi către The Motans prin intermediul social media.
Simplu, din frică! Căutam un nume, iar Denis (The Motans) mi-a cerut să fac o lista cu lucruri de care mă tem.
Într-adevăr trecerea este abruptă, dar eu o consider un refugiu. La job mă relaxez într-o anumită măsură, intru într-o gândire analitică și uit de orice “basm” pe care îl aveam în cap cu câteva momente în urmă. Și realist vorbind, este un job flexibil, care îmi oferă timp să fac muzică.
A fost foarte emoționant pentru moment, am simțit că în sfârșit am reușit să fac ceva frumos, și că s-a ajuns ca alți oameni să creadă același lucru. Anul trecut în vară m-a sunat Denis și mi-a dat vestea, pur și simplu a spus că echipei de producție i-a plăcut mult piesa și o vor în film, iar eu n-am avut o reacție foarte specială că așa sunt eu mă mai blochez la emoții:). Dar după câteva minute m-au luat fiorii și încă mă iau la amintirea momentului. Am fost și sunt foarte recunoscător pentru acea oportunitate.
Despre Edi cred că oamenii vor afla mai multe de la Zodier, că deja obișnuiește să dea cam multe din casă.:) Dar lăsându-l pe Zodier la o parte, Edi e un băiat simplu care visează excesiv de mult și trage de unele lucruri din vis până le aduce în realitate. Edi e un inginer, actual programator, un fost student la Politehnica din Timișoara, un om îndrăgostit de a gândi, de a scrie și de a face muzică. Ce ar trebui să știe oamenii e că Edi nu e cu nimic mai special decât ei, ci doar a ales un alt drum, un drum al muzicii care este la fel de special ca oricare alt drum, atât timp cât iubim ceea ce facem.
Citește și: EXCLUSIV! Yuka, carieră de succes la o vârstă surprinzătoare. Ce secrete ascunde artista
Amprenta lui Denis există cu desăvârșire, pusă în mulți ani în care muzica lui a fost refugiul meu și locul în care visele mele aveau o altă culoare. El m-a învățat atât direct, cât și indirect, să scriu cât mai frumos, mi-a dat curaj, m-a susținut și mi-a dat o mână mare de ajutor cu care să lucrez în industria muzicală. Acum e un mentor, un prieten, un coleg și în continuare un om pe care îl ascult la fel de cu drag.
M-am mutat în București de aproape 1 an, și pot spune sincer că e foarte diferit față de Bihor, dar îmi place. Aici lumea e mai vie, mai focusată, iar eu îmi găsesc inspirație ușor. Mă bucur de diversitate și încerc încă să mă acomodez cât pot cu toată alergătura din capitală.
Da evident, când nu compun, îmi dedic o parte bună din timp pentru programare, o fac din plăcere și îmi dă o stare de relaxare, plus că mă pot lăuda cu niște oameni extraordinari în jurul meu, atât în muzica, cât și în IT, iar asta mă face să fiu fericit în ambele contexte. O mică parte o dedic și plimbatului prin oraș, singur, fiind o altă relaxare pentru mine și totodată un magnet de inspirație, cum spuneam, nu sunt un om foarte special, am nevoie de aer, o plimbare, poate o bere, dragoste și un pix.
Sincer nu m-am așteptat și cred că nimeni nu s-a așteptat. Încă încerc să înțeleg, oare o fi fost naturalețea noastră, simplitatea, sinceritatea, textul sau vocea, rămâne un mister, dar presupun că un mix între toate cele enunțate a făcut ca piesa să ajungă și să rezoneze cu zeci sau sute de mii de oameni. Cumva toți oamenii și-au adus aminte că dragostea e cea mai importantă, pe acordurile piesei, ceea ce pe mine mă face mândru, fericit, și tot mai entuziasmat pentru ce va urma.