Gabriela Cristea este foarte activă pe rețelele sociale, acolo unde a strâns o comunitate foarte mare care o urmărește, împărtășind zilnic detalii despre viața sa de familie, rețete culinare, afacerile pe care le deține, sfaturi pentru mămici și momente prețioase, dar și amuzante.
„Am avut azi o zi mega aglomerată. Încă sunt la cofetărie și mai am un drum de făcut înainte să o iau spre casă. Deh, viață de casnică! Hahahhah!”, a scris Gabriela Cristea, în dreptul fotografiei, pe Instagram.
Mediul online e atât de divers încât hate-ul nu mai este de mult timp un fenomen care să trezească mirare. Soția lui Tavi Clonda știe și ea, din propria experiență, cum e să fii expus zilnic la comentarii răutăcioase și doze considerabile de negativism. Gabriela Cristea s-a afișat complet nemachiată, postându-se într-o ipostază în care nu se prezintă foarte pe rețelele sociale.
„Ai uitat să pui filtre la mustață”/ „Vezi că ai uitat să te modific”/ „Grijă cu filtrele că ți-a luat-o nasul într-o parte”/ „Se vede după… sprâncene. Ce ați pățit?”, au fost câteva dintre comentariile primite.
„ Dragilor, am senzația că trăim în țara cu susul în jos. Vreau să vorbesc despre un subiect care mi-a atras atenția în mod deosebit în ultima perioadă pentru că sunt foarte multe comentarii care mă blamează pe mine pentru că muncesc. Mi se pare incredibil să faci asta. Adică să-i spui unui om >și să mă facă în toate felurile doar pentru că muncesc. Să-i spui unui om care de dimineață, de când se trezește și până seară, când pune capul pe pernă, nu face altceva decât să alerge pentru familia lui, să-l blamezi și să arunci cu noroi în el. Astea sunt cuvintele. În țara asta, fiecare este liber să muncească atât consideră de cuviință. Ce credeți? Nu de mine care muncesc ar trebui să vă luați, ci de trântorii care așteaptă și întind mâna să li se dea, dar nu, ăia sunt buni (…). Eu m-am născut în perioada în care chiar trebuia să muncești ca să câștigi un ban. Primul meu salariu, asta se întâmpla prin 1994, am avut 100 de dolari, era un salariu bunicel la vremea respectivă, evident că acum nu ne-ar ajunge nici de utilități. De atunci de la 100 de dolari și până în prezent am făcut eforturi foarte mari ”, spune Gabriela Cristea.