- Aiud 95.2
- Alba-Iulia 99.7
- Bacău 88.8
- Bârlad 104.9
- Bistrița 97.3
- Botoșani 91.1
- Brașov 91.9
- București 88.0
- Buzău 96.7
- Câmpeni 96.2
- Câmpina 88.6
- Cluj-Napoca 101.5
- Constanța 96.9
- Craiova 92.0
- Focșani 95.3
- Piatra Neamț 102.3
- Ploiești 88.3
- Râșnov 104.5
- Sibiu 88.4
- Sinaia 103.6
- Tg. Mureș 106.4
- Timișoara 93.9
- Tulcea 91.4
Lino Golden, despre pierderea dureroasă a tatălui său: "Am isterizat tot". Cum a aflat artistul de tragicul eveniment
Lino Golden este cunoscut pentru succesul pe care l-a avut în muzică după ce a intrat în trupa lui Alex Velea, dar foarte puțină lume știe despre drama din viața artistului. La doar 18 ani, artistul și-a pierdut tatăl, iar experiența aceasta l-a marcat pe viață. În acel moment se afla în casa lui Alex Velea și a Antoniei și a spus că s-a prăbușit la pământ și a făcut o criză de isterie. Lino Golden a dezvăluit că nu a știut cum să reacționeze în acel moment.
”Am isterizat tot. Știind că este într-o stare foarte proastă fizică și de sănătate, nu că mă așteptam, că era în semi control cu starea, dar... am crezut, da. M-a ajutat Alex cu șoferul lui de atunci să mă duc până la Brașov, în ziua aia, tatăl meu era încă la morgă, nu puteam să îl văd. M-am dus în apartamentul unde stăteam, cu unchii, cu mama mea și eu încercam să par bărbat, nu am schițat nimic”, a declarat Lino Golden, în podcastul lui Bursucu.
Lino Golden a aflat trista veste la telefon
Situația tatălui său se înrăutățea de la o zi la alta și era tot mai greu să-l vadă în astfel de ipostaze.
Lino Golden era deja în București și începuse să-și clădească o carieră, astfel că a aflat trista veste la telefon. Artistul a povestit cu ochii în lacrimi că acela a fost momentul în care și-a dat seama că trebuie să devină bărbat.„Nu mai știa, nu mai recunoștea, rămăsese cu creierul undeva în anii 80′ avea amintiri doar de acolo, a slăbit. Eu, pentru că eram așa mic, muream în mine, nu puteam să-l văd așa, nu puteam să accept.
Eram și în București deja. Mi-a fost foarte greu, e greu să-ți vezi părintele așa. Dacă eram mic stăteam cu el… De multe ori mă feream să stau prea mult cu el, uneori o luam razna, aveam gânduri din alea proaste, era greu să-ți vezi așa părintele, că nu-și amintește de tine. Era ca un joc. Trebuia să-l mint ca pe un copil… Îi mai aminteam eu, îi arătam poze. Într-o seară I s-a făcut rău și se presupunea că a rpcit la plămâni.