Marea greșeală pe care o fac românii în Săptămâna Mare. Este complet interzis înainte de Paște să faci acest lucru!

După Florii urmează Săptămâna Mare, iar până în ziua de Paște, credincioșii vor avea grijă să respecte anumite tradiții și obiceiuri. Cu toate acestea, ei trebuie să țină cont și de ceea ce nu au voie să facă dacă vor să le meargă bine tot anul. Săptămâna Mare marchează momente importante din ultimele clipe de viață ale Mântuitorului, înainte să fie răstignit, iar cu această ocazie credincioșii merg la biserică pentru a participa la Denii și se străduiesc să fie mai buni cu cei din jur pentru a putea primi cu sufletul curat această mare sărbătoare. Iată ce nu au voie românii să facă în Săptămâna Patimilor.

Citește și: Cinci alimente care nu trebuie să lipsească în 2024 de pe masa de Paște

Ce nu este bine să faci în Săptămâna Mare?

În Săptămâna premergătoare Paștelui, credincioșii au grijă să respecte anumite tradiții pentru a le merge bine tot anul. Totuși, există și lucruri care sunt interzise săptămâna aceasta, pentru cei care vor să se ferească de boli și de necazuri.

Joia Mare este ultima zi în care se pomenesc morții, astfel că gospodinele merg la biserică în această zi și împart colaci, vin, miere sau fructe. În Săptămâna Mare nu se consumă urzici sau oțet, deoarece Iisus Hristos a fost bătut cu urzici înainte să fie răstignit, iar atunci când a cerut apă i s-a oferit oțet.

De asemenea, nu este bine să te cerți cu cei din jur în Săptămâna Patimilor, deoarece riști să fii nefericit tot anul. Până de Paște, gospodinele pot face curățenie, însă nu trebuie să văruiască, deoarece acesta este semn de boală, ce va afecta membrii familiei, în următoarele luni. Agricultorii trebuie să amâne muncile câmpului, deoarece cei care vor semăna nu vor avea rod. În plus, în Vinerea Mare nu se sacrifică animale, nu se coase, nu se spală și nu se mai face curățenie. 

Citește și: Elevii intră în vacanța de Paște pe 27 aprilie 2024? Când se întorc la școală?

Rugăciunea care se citește în Săptămâna Mare

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele.

Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin”, este rugăciunea care se citește în Săptămâna Mare, potrivit doxologia.ro.