Marius Manole, intervenție emoționantă la „Scularea!”: „Am o datorie față de oameni...”

Marius Manole a impresionat prin cuvintele de duh pe care le spune și prin povețele sale. Într-una din seri, actorul a scris pe pagina lui de facebook un mesaj tare emoținant, iar în cadrul emisiunii „Scularea!”, actorul a explict ce a vrut să spună prin acel mesaj postat pe contul lui de socializare.

„Teatrul te consumă foarte tare. Eu un pact cu Diavolul pe care îl semnezei la începutul vieții, când vrei să fii actor.

Marius Manole spune că ar vrea să ajungă la 50 de ani și să poată spune că ești fericit și fără să joace teatru, deși acesta a fost lucrul care l-a bucurat toată viața. Spune că vrea să facă acest lucru pentru că nu și-a permis să fie un om bun cu el și să fie mai fericit, să se ierte mult mai des pe el însuși.

„Degeaba îi faci fericiți pe alții! Vreau și eu să fiu fericit ca să-i pot face fericiți pe alții! Gina Șerbănescu a ziso chestie foarte interesantă (eu nu am înțeles niciodată de ce fac teatru) și a dat o explicație foarte interesantă: Pentru că important e ca atunci când descoperi în tine un lucru să-i faci pe oamenii din fața ta să descopere prin ochii tăi viața, fericirea. Și atunci eu am o datorie pentru oamenii ăia să-i fac să se întâlnească cu asta.

Mesajul scris de Marius Manole pe rețelele de socializare 

„Am vazut in seara asta cateva secvente din „Insemnarile unui nebun” in fnt. N am putere sa l vad pe tot si nici nu vreau. E ca si cum as fi foarte batran si m as uita la mine tanar.. nu i un sentiment placut. Mi am amintit de tot. De facultatea facuta la Iasi, de primii ani la Braila, de primul spectacol in Tnb, de.. de.. de... Ma mir încontinuu ca am avut putere candva sa fac toate spectacolele astea.. Ce spun eu aici? Da. Altceva am vrut sa va spun.. Teatrul iti cam ia tot. viata, prietenii, familia, timpul.. Iti ia, daca vrei sa i dai. E patetic? poate. Adevarat e cu siguranta. De aia urasc teatrul.

Ma uit cu mirare la cei care ma cearta cand spun ca nu mai vreau sa aud de el. Ma uit si imi vine sa fiu agresiv. Apoi imi dau seama ca n au cum sa inteleaga. N au de unde sa stie. E ca un partener de viata de care te ai despartit dupa 15- 20 de ani. O sa l iubesti toata viata, nimeni nu o sa te cunoasca si nu o sa te iubesca mai mult ca el. Acum la 42 de ani pot spune ca urasc teatru. Dar pot sa recunosc ca nicaieri n am fost mai fericit decat atunci cand am fost pe scena. Nicioadata n am iubit mai adevarat, n am riscat mai mult, n am fost mai protejat si mai in siguranta decat atunci cand am fost pe scena. Acum invat sa traiesc... fara el. Nu stiu sa ma descurc in viata de zi cu zi. Nu stiu cum sa vorbesc cu oamenii, nu stiu ce sa fac cu mainile, cu vocea, cu timpul ramas.. Invat sa traiesc fara sa mai fiu actor. Asta mi am dorit, asta am.. Poate ca era timpul. E infricosator sa traiesti fara sa mai fii actor.. Dar ce am vrut sa va spun.. A! Da. “ Ca atata timp cat am fost pe scena, cat am jucat teatru am fost viu, viu si adevarat. “ Iata un subiect pentru o scurta povestire.

2:25”