Tudor Gheorghe face furori de fiecare dată când apare pe scenă sau la TV. Obișnuiește să spună mereu lucrurilor pe nume, iar felul lui carismatic atrage pe oricine, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care publicul îl adoră.
„Copilăria fost fascinantă. Poate chiar cea mai frumoasă perioadă din viața mea pentru că nu aveam griji. Mă trimiteau cu vacile, petreceam cu copiii, ne urcam în copaci ca nebuni, dacă ne era sete, mergeam la vacă, storceam de cinci ori, luam o gură de lapte.
O perioadă grea din viața artistului a fost cea când, tatăl său a fost condamnat la 22 de ani de închisoare pentru „complot armat împotriva orânduirii socialiste”, iar după ce a executat 7 ani de detenţie la închisoarea de la Aiud, a fost eliberat în anul 1964. Arestarea tatălui său a adus cu ea consecințe și pentru tânărul Tudor Gheorghe. După ce a urmat primul an în cadrul Liceul Nicolae Bălcescu (actualul Colegiu Național „Carol I”) din Craiova, adolescentul a fost exmatriculat din cauza situației tatălui său, fiind nevoit să continue liceul la Arad, unde avea două mătuşi, cu clasa a IX-a, la Liceul Moise Nicoară.
„Intram în adolescenţă. Gândeşte-te că, în cea mai grea perioadă a evoluţiei unui copil, eu am rămas singur. Am rămas fără tată. El a plecat, l-au săltat şi a trecut o săptămâna, două, trei, tata nu mai venea şi într-o zi s-a întors mama ca o leoaică şi a lesinat în poartă strigând „Copiii mei, viaţa mea!” şi striga la noi: „Mumă, gata, tac-tu moare!”. Fusese condamnat 22 de ani. N-a fost uşor, mai ales că mai aveam încă două surori, dintre care una mai mica cu doi ani decât mine şi una care avea opt-nouă luni când a fost tata închis. Şi cu toate astea… eu am terminat o facultate – aceea de teatru, soru-mea a terminat o facultate, acum e inginer agronom, şi aia mica a terminat o şcoală de restauratori de artă”, mărturiseşte Tudor Gheorghe .