O femeie a început să creadă că trăiește în anii 1970. Era convinsă că este o adolescentă: „Nu aveam idee unde mă aflu, nici măcar în propria mea casă”

---

In articol:

• Femeia a fost profesoară de psihologie, iar acest lucru a ajutat-o să se recupereze

---

Alison Winterburn, o femeie din Marea Britanie, s-a îmbolnăvit subit în luna octombrie 2012, când familia sa a realizat că vorbea cu dificultate și nu făcea contact vizual. La început, Alison Winterburn nici măcar nu s-a recunoscut când s-a uitat în oglindă. Surprinsă de reflexia ei, s-a machiat și s-a uitat din nou la ea.

Când imaginea nu s-a schimbat, Alison s-a uitat în spatele oglinzii, convinsă că mai era o femeie în cameră cu ea. Femeia în vârstă de 51 de ani, a rămas cu halucinații când se uita la o oglindă și se gândea că era în anii 1970 din cauza unei leziuni cerebrale, lăsând-o confuză cu privire la cine și unde se afla.

„ Nu am putut să înțeleg prea bine saltul în timp dintre epoca în care credeam că trăiesc și realitatea mea din secolul 21 ”, a spus Alison Winterburn, potrivit LadBible.

Femeia a fost profesoară de psihologie, iar acest lucru a ajutat-o să se recupereze

Soțul ei a dus-o la spital, unde au descoperit că Alison suferea de encefalită, un virus care cauzează inflamarea creierului. Din această cauză, Alison credea că era mult mai tânără și că se afla în anii '70. Femeia a fost profesoară de psihologie, iar acest lucru a ajutat-o să se recupereze. Din păcate ea nu mai poate profesa în prezent, deși face în continuare recuperare. 

Citeste si: Poștașul care a furat banii de pensii a fost arestat. Ascunsese o parte din banii furați în sobă: „Am vrut să mă distrez şi să văd cum este să ai bani”

„ M-am simțit amețită săptămâni întregi. Când m-am întors acasă, după ce am petrecut trei săptămâni în spital, cel mai înfricoșător lucru a fost că leziunea mea cerebrală a pro vocat pierderi extreme de memorie pe termen scurt și lung.

Am crezut cu adevărat că eram încă în anii 1970. Această criză tulburătoare de confuzie a durat câteva săptămâni. Treptat, memoria mea pe termen scurt s-a îmbunătățit și, cu sprijinul continuu al familiei mele, am acceptat-o încetul cu încetul pe adevărata ‘eu’ de vârstă mijlocie, căsătorită și cu copii.

Efectiv a trebuit să învăț din nou cine sunt. Nu aveam idee unde mă aflu, nici măcar în propria mea casă. Mult timp nu am recunoscut nimic în jur. Problema cea mai mare cu care mă confrunt chiar și astăzi este să nu știu unde sunt. Chiar și astăzi, viața se poate dovedi foarte dificilă atunci când oamenii nu înțeleg de ce sufăr de probleme de memorie.  Eu și soțul meu am fost în vacanță acum câțiva ani înainte de izolare și nu-mi amintesc prea multe despre asta. Chiar și astăzi, viața se poate dovedi foarte dificilă atunci când oamenii nu înțeleg de ce sufăr de probleme de memorie și mă gândesc uneori la acea adolescentă din oglindă, dorindu-mi să fiu cu adevărat ea din nou. Am fost blocată în anii 1970 și am o idee vagă că nu a fost corect. Fiind profesor de psihologie, aproape că am putut să mă tratez ca și cum aș fi fost un studiu de caz. M-a încurajat să mă fac mai bine”, a mai declarat Alison, în cadrul unui interviu.