Poveste Murei, catelusa care-si poarta tristetea si destinul in ochi

Mura are cinci luni si cei mai negri ochi cu putina din care razbate si cea mai intunecata suferinta, dar si bunatatea aia sufleteasca izvorata din cea mai pura inocenta a unui suflet care desi a fost haituit, a suferit de frig si foame are speranta ca isi va gasi omul ei, familia ei permanenta care sa ii poarte de grija.

Mura fost ridicata de pe o strada din Bucuresti de catre cei de la adapostul public.

Cei mai negri si mai tristi ochi, dar resemnati, intra intr-un loc din care nu se stia daca mai iese vreodata. Era doar un numar pe o hartie si totusi o familie si-a indreptat atentia asupra ei si parca destinul ei avea sa se schimbe, insa doar pentru scurt timp caci in acest moment ea risca sa isi piarda de tot increderea in oameni. Cei care au adoptat-o, din motive strict familiale, nu o mai pot tine. Au avut toata binevointa din lume crezand ca vor salva un suflet dintr-un adapost public si ii vor oferi un camin, insa lucrurile au luat o alta intorsatura.

Mura risca sa ajunga acum de unde a plecat si poate in conditii si mai grele unde sufletul curat al unui pui s-ar pierde cu totul intre cei patru pereti unde nu poate vedea lumina zilei, impreuna cu alti 15 caini luptandu-se pentru o gura de mancare. Mura nu trebuie sa ajunga acolo, sa cunoasca durerea si foamea din nou si mai ales suferinta abandonului.

Este cel mai cuminte catel, nu are niciun "defect", este sterilizata, deparazita, are carnet de sanatate, este cu vaccinurile la zi si este metis de labrador. Ii place sa se plimbe in parc si ii plac copiii. Ramane cu privirea pierduta atunci cand vede grupuri intregi de copii. Poate a fost a cuiva, poate isi cauta fosta familie din vagile amintiri de puiut, nu am aflat nimic despre trecutul ei, dar merita o sansa la o viata normala intr-o familie permanenta care sa o ajute sa uite toate traumele strazii si din adapost! Da-i o sansa sa aiba o casuta a ei si un om al ei. Merita pentru ca este un suflet foarte bun si curat!