Aminitiri din Copilărie cu Liviu Teodorescu, la „Invitatul de 12”. Cum a reușit să-și ia singur o cărămidă în cap

Liviu Teodorescu, povești impresionante de pe vremea când era doar un copil

Artistul spune că a fost un copil destul de cuminte și singura năzdrăvănie mai gravă pe care și-o amintește este aceea când și-a dat singur cu o cărămidă în cap. 

„Eram destul de nesigur pe mine, nu prea îmi plăcea să mă afirm. Am fost timid de mic. Nu am fost ăla care să iasă în față și să dea din clonț.

Îmi amintesc că am aruncat o cărămidă și mi-a venit direct în cap. Cred că aveam vreo șase-șapte ani și mi-am dat seama: e o forță care trage lucruri în jos. La nivel de familie sau la nivel social nu am făcut tâmpenii. Pentru că eram timid, am jucat-o tot timpul safe”, a spus Liviu Teodorescu la Invitatul de 12. 

Liviu Teodorescu a mărturisit în cadrul emisiunii că a fost ajutat de mediu să descopere că este atras de muzică. Cea care a văzut potențialul de artist în el a fost chiar învățătoarea lui.

„Învățătoarea de la școală le-a spus alor mei fix în clasa întâi: `Duceți-l la muzică pentru că are ureche muzicală. Vedeți că la Palatul Copiilor in București este un proesor bun care ar putea să-l preia și eventual să-l ajute. Eu când am auzit de asta mi-am pus mâinile în cap pentru că nu mai aveam nevoie de încă o activitate. Adică abia începusem clasa întâi, cumva viața mea era decisă atunci, nu mai aveam chef de alte activități pe lângă și m-au dus la muzică și mi-a plăcut”, a mai declarat artistul. 

Liviu a vrut să devină actor, însă o voce interioră îi șoptea că muzica e mult mai importantă pentru el

Puțină lume știe despre Liviu Teodorescu că el a făcut și actorie, fiind unul dintre membrii trupei care făcea ravagii în 2011: Lala Band. În film el a jucat rolul lui „Liviu”, un tânăr foarte talentat care cânta la chitară, însă care nu era foarte apreciat de colegii lui tocmai pentru că venise mai târziu în trupă. Liviu a muncit vreme de trei ani pentru a se înscrie la Facultatea de Teatru, însă în ultimul an de liceu s-a răzgândit subit.

„Cumva eu m-am afirmat prin talent, nu a fost o chestie artificială. A fost foarte mult o chestie de afirmare în ceea ce mă privește și faptul că oamenii m-au remarcat, cred că se datorează strict acestui lucru. Sună foarte modest ce zic (n. r.: râde).

Eu am făcut vreo trei ani de teatru, luasem o pauză cu muzica și voiam să dau la UNATC, dar fix în clasa a 12-a m-am răzgândit. Am fost hotărât să fac teatru, eram decis, dar uite că viața mi-a schimbat macazul. Simțeam presiunea aia socială că trebuie să iau o decizie. Simțeam că asta cu teatrul nu e neapărat cea mai bună decizie pentru mine pentru că simțeam că muzică pot să fac mult mai simplu, dar în același timp pierdusem legătura cu lumea muzicală de pe la vreo 13-14 ani. După ce am făcut trei ani intens de teatru, am decis să fac muzică. Dacă iei o decizie să faci ceva care nu te reprezintă o să-ți fie greu, dar dacă mergi pur și simplu pe feelingul tău, chair dacă poate în momentul ăla mediul necesar nu există, o să se creeze de la sine. Asta ca un sfat: Faceți ce simțiți chiar dacă pare că viața nu vă oferă uneltele necesare, ele o să apară pe parcurs.”, a spus Liviu Teodorescu.