De ce aleg românii să se căsătorească sub Poarta Sărutului din Târgu Jiu

 Poarta Sărutului este una dintre cele mai cunoscute opere semnate de marele sculptor Constantin Brâncuşi. Foarte mulţi români aleg să se căsătorească sub acest monument din Târgu Jiu.

De ce se căsătoresc românii sub Poarta Sărutului

 Poarta Sărutului sau Monumentul Sărutului, aşa cum mai este denumită sculptura realizată de Constantin Brâncuşi, a fost construită în întregime din travertin de Banbotoc. Monumentul are o înălţime totală de 5,13 m, o lungime de 6,45 m şi grosimea de 1,69 m.

 Cu toate că întreg ansamblul de sculpturi din Târgu Jiu, format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sărutului şi Coloana fără de Sfârşit a fost ridicat în memoria eroilor căzuţi la datorie în Primul Război Mondial, fiecare sculptură în parte are o semnificaţie unică. 

 Poarta Sărutului este de fapt o reprentare a dragostei, sculptura dezvăluind îmbrăţişarea şi sărutul dintre o femeie şi un bărbat. "Reprezintă desăvârşirea treptată a unei idei ce l-a urmărit perseverent pe Brâncuşi încă din anii 1907-1908, când a cioplit prima versiune a Sărutului, devenită în 1910 hieratică stelă funerară din cimitirul Montparnasse. Cinci ani mai târziu, artistul începe să exercite asupra acestei teme un travaliu de purificare: geometrismul formelor va fi accentuat, chipurile alungite şi contopite aproape într-un plan; orbitele exacerbate şi stilizate în forma a două inele concentrice secţionate de o mediană ce delimitează totodată feţele şi corpurile personajelor.

 Braţele devin două înguste dreptunghiuri unic suprapuse, la capătul cărora mâinile se desprind, sprijinite într-un gest graţios, ca într-o horă, fiecare pe spatele celuilalt. În 1916, sculptorul se arată pentru întâia oară preocupat de construcţia unei adevărate Coloane a Sărutului alcătuită prin asamblarea a patru blocuri: figurile şi trupurile, aproape contopite, abia se mai deosebesc, prefăcute fiind în două stane vecine, încremenite pe cele patru laturi ale acestui fragment arhitectural.