Legenda Crăciunului: De ce se sărbătoreşte pe 25 decembrie şi ce semnificaţie are?

Nasterea Mantuitorului Isus Hristos este sarbatorita in fiecare an pe 25 decembrie. Sărbătoarea există din secolul al III-lea, în timp ce Moş Crăciun, bătrânul bonom şi bărbos, îşi face apariţia în secolul XIX. Crăciunului îi sunt asociate tradiţii şi ritualuri dintre cele mai diverse.

Citeste si: Nick Casciaro este câștigătorul X Factor 2021, sezonul 10

Te-ai intrebat care este legenda Craciunului?

Personajul Moş Crăciun a apărut destul de târziu, la mijlocul secolului al XIX-lea, în Statele Unite, ca urmaş îndepărtat al sfântului Nicolae, care, deşi mult mai bine atestat istoric, are în jurul său o legendă care depăşeşte

cu mult ceea ce istoricii ştiu cu certitudine despre el.

Sărbătoarea naşterii lui Iisus Hristos există din secolul al III-lea în lumea creştină. Însă care a fost motivul care a stat în spatele alegerii datei de 25 decembrie?

În realitate, primele sărbători de Crăciun se derulau nu doar pe parcursul unei zile, ci timp de mai multe zile, într-o perioadă care începea din luna noiembrie şi dura până în ianuarie.

Alegerea acestei perioade a ţinut de o strategie a Bisericii, ce a permis dispariţia vechilor obiceiuri şi tradiţii păgâne, care au fost înlocuite cu una dintre cele mai importante sărbători ale creştinătăţii: naşterea Domnului.

Sărbătoarea Crăciunului nu exista la începutul creştinismului. Evangheliile nu menţionau data naşterii lui Iisus Hristos, iar Biserica a trebuit să aleagă o dată.

La început, nu toate bisericile creştine aveau aceeaşi dată pentru sărbătoarea Naşterii Domnului, până când data de 25 decembrie a fost aleasă în anul 354 e.n.

de Biserica din Occident. Biserica din Orient a păstrat data de 6 ianuarie.

Citeste si: Ce trebuie să mănânci în ziua de Crăciun pentru a avea noroc?

Povestea lui Mos Craciun

Din vechime se ştie că Maica Domnului, fiind cuprinsă de durerile naşterii, i-a cerut adăpost lui Moş Ajun. Motivând că este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat paşii spre fratele lui mai mic şi mai bogat, Moş Crăciun.

În unele legende populare şi colinde, Moş Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui său. În cultura populară românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii şi zeii din basme, dar are şi calităţi tipic umane. El este bătrân (are o barbă lungă) şi bogat (de vreme ce are turme şi dare de mână).

Pe de altă parte, ideea de spiriduşi de Crăciun vine din credinţa străveche că gnomii păzeau casa omului de spiritele rele.

Spiriduşii au fost iubiţi şi urâţi, pentru că, deşi uneori se purtau cu bunăvoinţă, puteau foarte uşor să se transforme în fiinţe răutăcioase şi nesuferite, atunci când nu erau trataţi cum se cuvine. Percepţia cea mai răspândită era că ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioşi, fie drăguţi. În Evul Mediu, în loc să ofere daruri, spiriduşii mai degrabă aşteptau să le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiriduşii au devenit prieteni ai lui Moş Crăciun.

Moș Crăciun este personajul cel mai îndrăgit și așteptat în luna decembrie, de Sărbători.

Semnificația culorilor Crăciunului

Atât culoarea hainelor lui Moș Căciun, cât și a bradului împodobit și a luminițelor de Crăciun au o semnificație aparte.
Roșul reprezintă sânge, foc și ne amintește de sacrificiul Mântuitorului;
Verde reprezintă viață, regenerare. Este verdele naturii, al bradului și este culoarea tinereții, simbol al eternității;
Auriul, culoarea luminițelor de Crăciun și a decorațiunilor din brad, amintește de steaua ce le-a fost călăuză celor trei magi, în drumul lor spre Iisus;
Argintiul ne duce către lumea de basm a sărbătorilor de iarnă, veșmântul strălucitor de gheață pe care îl poartă pământul de Crăciun;
Albul este simbolul purității și ne îndeamnă către simplitate, bunătate și împăcare cu sine și cu cei din jur.