Miercurea Mare, una dintre cele mai importante zile din Săptămâna Patimilor, amintește de momentul în care Iisus a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pe 30 de arginți. Începând din această zi, credincioșii merg la biserică și se roagă mai des, având grijă, în același timp, să respecte anumite tradiții și obiceiuri pentru a avea parte de sănătate, noroc și belșug în lunile următoare. Iată la ce oră începe Denia la biserică, dar și ce semnificație are aceasta.
Deniile sunt slujbe speciale, care au loc în toate bisericile din țara noastră, pe parcursul Săptămânii Patimilor. Acestea amintesc de evenimente importante din viața Mântuitorului, care au avut loc înainte de Învierea Lui.
Iată programul Deniei din Miercurea Mare în 2025[Sursa foto: Facebook]Denia din Miercurea Mare amintește de momentul în care femeia păcătoasă, Maria Magdalena, i-a spălat picioarele lui Iisus cu propriile lacrimi, în semn de căință. Cu sufletul împovărat, aceasta a luat un vas cu mir înmiresmat și s-a dus în casa lui Iosif cel Lepros.
Miercurea Mare marchează momentul în care Iuda Iscarioteanul l-a vândut pe Iisus Hristos fariseilor pentru 30 de arginți. Gestul lui a făcut ca miercurea să fie considerată zi de post pe tot parcursul anului.
În Miercurea Mare, credincioșii au grijă să respecte anumite tradiții și obiceiuri pentru a avea parte de spor și sănătate, dar și pentru a fi feriți de rele până la finalul anului. Aceștia țin post asupru, având în vedere încărcătura religioasă a acestei zile și tristețea asociată cu faptul că Iisus a fost vândut. Unii dintre ei țin chiar post negru pentru a fi protejați de boli. Creștinii se străduiesc să fie mai buni cu cei din jur și să facă fapte de milostenie. De asemenea, ei se roagă și merg la biserică pentru a participa la Denie.
Românii continuă în Miercurea Mare pregătirile pentru Paște. Aceștia pregătesc hainele noi pe care le vor purta cu ocazia marii sărbători și încep să gătească diferite preparate tradiționale. De asemenea, tot azi pot pregăti ouăle, pe care le vor vopsi în Joia Mare. O veche superstiție arată că bărbații trebuie să stea pe lângă casă și să-și ajute soțiile la treburi. La sate se aruncă cenușa din sobă peste holdele din grădină, deoarece se crede că aceasta capătă puteri magice și ajută plantele să aibă rod bogat. În unele zone, copiii primesc ouă de la oamenii de prin sat, care urmează să fie vopsite în Joia Mare.
Ce nu mai au voie credincioșii să facă începând din Miercurea Mare? [Sursa foto: Freepik ]Miercurea Mare este considerată o zi de împăcare, astfel că românii nu trebuie să se certe, ci să îi ierte pe cei care le-au greșit și să se împace cu ei, astfel încât sufletele lor să fie eliberate de orice povadă. Se spune că persoanele care stau la masa de Paște și sunt în conflict cu cineva vor avea parte de necazuri tot anul. De asemenea, credincioșii nu mai au voie să muncească, să toarcă sau să spele rufe. Aceștia nu trebuie să consume mâncăruri cu urzici sau oțet, deoarece Iisus a fost bătut cu urzici și în loc de apă i s-a dat oțet.
Citește și: Cât costă un bilet la concertul lui Jennifer Lopez din Piața Constituției din iulie 2025
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sângele Tău, curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de viață făcător.
Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu pălmuiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moștenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăților, dăruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta; căci fără de Tine mă voi înstrăina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrănește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este sălașul Tău și se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale. Strălucirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în necazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.”