Schimbarea la Faţă a Domnului se sărbătoreşte pe 6 august, atât de creştini ortodocşi, cât şi de catolici. Pentru această sărbătoare există o serie de tradiţii şi obiceiuri, care se mai păstrează şi în zilele noastre în unele locuri, mai ales în zonele rurale.
Schimbarea la Faţă a Domnului este descrisă în mai multe scrieri şi în toate, Iisus este văzut de apostolii săi într-o lumină puternică, pe muntele Tabor: "S-a schimbat la faţă înaintea lor şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; daca voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una.
În unele sate din România încă se păstrează o serie de tradiţii şi obiceiuri legate de această sărbătoare. Se spune despre cei care nu prăznuiesc această sărbătoare că vor fi uscaţi şi gălbejiţi, precum florile care încep să se veştejească, iar cine va spăla în această zi de sărbătoare se va umple de păduchi şi de ploşniţe.
Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului. Nu este bine să te cerţi sau să fii certat în ziua Schimbării la Faţă, pentru că aşa vei fi tot anul, până la următoarea sărbătoare. De asemenea, în această zi se sfinţesc grădinile şi recoltele, iar oamenii vor duce la biserică din roadele pe care le au. Acestea vor fi sfinţite şi împărţite celor sărmani.