Sebastian Dobrincu, declarații sincere despre eticheta de „milionar”: „Mi se pare un mod pervers de a pune o ștampilă pe cineva”

---

In articol:

• Sebastian Dobrincu: „Nu mi-am dorit vreodată să fac bani”

---

Sebastian Dobrincu a ajuns unul dintre cei mai cunoscuți români după ce la doar 20 de ani a reușit să impresioneze prin talentul său pentru programare. A plecat din România și a mers în State, acolo unde a putut să-și pună în practică ideile inovatoare. La 17 ani a fondat  Storyheap, o platformă care a devenit lider de piață pe zona de social media content marketing, după care a lansat și Brandmates  și  Owlmetrics  - cu misiunea de a ajuta brandurile

să-și mărească influența pe platforme de social media și să-și crească afacerea. Sebastian Dobrincu a devenit cel mai tânăr membru din clasamentul Forbes „30 under 30”. 

Întrebat de Cosmin Cernat cum se simte atunci când presa îl cataloghează drept „milionar”, Sebastian spune că e o etichetă care l-a enervat multă vreme, până de curând. 

„Cred că toată viața mea s-a învârtit în jurul etichetei ăsteia (n.

red. de milionar). Deja am ajuns în punctul în care nu mă mai supără. Era o mare frustrare faptul că categorizezi pe cineva în funcție de banii. Mi se pare un mod pervers de a pune o ștampilă pe cineva și înțeleg presa, care caută titluri cât mai atractive, dar m-am obișnuit cu ideea. Încerc să mă fac afirmat prin ce am reușit, acum că sunt oameni care o să înțeleagă doar că am făcut bani. Fiecare scoate ce vrea. Eu am alte lucruri pe care vreau să le transmit. Paradoxul e că eu nu mi-am dorit în viața asta să fac mulți bani și cumva s-a întâmplat ca produs al muncii pe care am depus-o. Cumva asta mi se pare ironic: am fost scos în față ca și cum mi-aș fi dorit eu de mic să fac averi sau sume din astea”, spune Sebastian Dobrincu la „Invitatul de 12”. 

Cu toate acestea, spune că în timp a învățat să nu mai fie atât de supărat pe etichetele care i s-au pus în presă. 

Sebastian Dobrincu: „Nu mi-am dorit vreodată să fac bani”

Am venit dintr-o familie super modestă, nu credeam în viața asta că o să am 1% din tot ce am în ziua de azi. Pur și simplu făceam ceea ce făceam din drag și voiam să fiu din ce în ce mai bun. Acum, faptul că unora le rămâne în cap doar rezultatul final, cred că e și senzaționalismul ăsta și faptul că ne uităm mult la rezultatul final și mai puțin la parcurs și tot ce e în spatele lui.

Partea ironică e că eu încă mă văd la început. Nu mi-am dorit vreodată să fac bani, nu simt că am atins vreun țel prin treaba asta. Am multe proiecte în care sunt abia la început în ele.