Tradiții și obiceiuri în Lunea Mare din Săptămâna Patimilor. La ce oră începe Denia la Biserică pe 14 aprilie 2025?

Săptămâna Patimilor, cunoscută și drept Săptămâna Mare, marchează o perioadă de profundă reflecție, deoarece amintește de mai multe evenimente importante care au avut loc înainte de Învierea Domnului. Aceasta cuprinde ultimele zile din Postul Paștelui și îi pregătește pe credincioși pentru marea sărbătoare. Fiecare zi din această săptămână are o semnificație aparte pentru creștini. Aceștia merg la biserică pentru a participa la Denii și au grijă să respecte anumite tradiții și obiceiuri. Iată care sunt acestea.

Citește și: Primele declarații ale Iasminei de la "Casa Iubirii". Momentul când bruneta este eliminată din emisiune: "Nu regret nimic. Sunt mândră de mine". Ce spune despre sentimentele sale legate de verdictul surprinzător

Ce tradiții și obiceiuri respectă creștinii în Lunea Mare din Săptămâna Patimilor?

În Săptămâna Mare, credincioșii fac ultimele pregătiri pentru a sărbători Învierea Domnului. Aceștia încep chiar din Lunea Mare, când fac o curățenie generală în case, scot totul afară și aerisesc, pentru a scăpa de relele de peste iarnă, precum și pentru a întâmpina marea sărbătoare cu locuința în perfectă ordine.

Potrivit unei vechi superstiții, nu este bine ca Paștele să îi găsească pe credincioși cu locuințele murdare, deoarece aceștia riscă să aibă parte de necazuri tot anul.

Credincioșii obișnuiesc să meargă la biserică pentru a participa la Denii în fiecare zi din Săptămâna Patimilor. Postul devine mai aspru pentru unii dintre ei în Lunea Mare, deoarece aceștia aleg să țină post negru și să nu mănânce nimic de la răsărit până la apus.

Alți credincioși, continuă postul obișnuit, având grijă să nu consume alimente de dulce, să se roage și să se ferească de faptele, vorbele și gândurile rele.

Citește și: Dana Rogoz, confesiuni sfâșietoare despre ultimele clipe ale tatălui ei: „Eram în mașină, îl alăptam pe Vlad când am primit vestea”

Ce nu e bine să faci în Lunea Mare?

În Săptămâna Mare, credincioșii nu au voie să consume oțet sau urzici, deoarece se spune că Iisus Hristos a fost bătut cu urzici, iar în loc de apă i s-a dat oțet să bea.

De asemenea, ei trebuie să țină cont de această perioadă marcată de tristețe și nu au voie să meargă la petreceri, să bârfească, să le spună vorbe rele apropiaților, să se certe cu cei din jur sau să le întoarcă spatele oamenilor nevoiași.

Citește și: Adevărul despre destrămarea trupei Hi-Q. Ce s-a întâmplat, de fapt, atunci: „Nu mai aveam bani nici de motorină”

La ce oră începe Denia la biserică în Lunea Mare?

Deniile sunt slujbe speciale, care amintesc de evenimente simbolice care au avut loc înainte de Învierea lui Iisus Hristos. Acestea reprezintă, de fapt, Utrenia de a doua zi și se săvârșesc seara, în ajun, în Postul Paștelui, miercuri și vineri în săptămâna a cincea și în fiecare zi din Săptămâna Mare. Cuvântul Denie vine din limba slavonă, "vdenie", și se traduce priveghere sau slujbă nocturnă.

Denia din Lunea Mare se săvârșește în biserici începând cu orele 16:00-18:00. În cadrul ei, este amintit Patriarhul Iosif, o prefigurare a lui Hristos, deoarece acesta a fost vândut de frații săi așa cum Iisus a fost vândut de Iuda Iscarioteanul pe 30 de arginți. Patriarhul Iosif a fost vândut pe 20 de dinari, iar apoi a fost dezbrăcat și aruncat într-o fântănâ, în timp ce frații lui se așezau la masă. De asemenea, se face și pomenirea smochinului neroditor, care a fost blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. Pilda aceasta arată că Dumnezeu este atât iubire, cât și dreptate, iar la Judecata de Apoi îi va pedepsi pe cei ce au greșit și îi va răsplăti pe cei care și-au trăit viața în credință și au făcut fapte de milostenie.

Citește și: Cum a reacționat Cătălin Crișan când l-a cunoscut pe iubitul fiicei sale

Rugăcinea pe care e bine să o citești în Săptămâna Patimilor

„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu Pătimirile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător.

Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de strălucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău.

Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi, așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale.

Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor care s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.”