Producția formată din patru episoade urmărește povestea lui Jamie Miller, un adolescent de 13 ani, care este arestat pentru uciderea colegei sale, Katie, după ce a fost influențat de cultura incel și de misoginismul de pe internet. Cu interpretări intense, un scenariu și o regie impecabilă, serialul este considerat un adevărat fenomen, fiind numărul 1 mondial pe Netflix, cu peste 24 de milioane de vizualizări în prima săptămână de difuzare.
"De unde să știu eu ce e bine și ce e rău dacă ai mei mi-au pus în mână telefonul de la cinci ani?" Asta a fost replica unui adolescent de 16 ani la o tabără de teatru organizată de festivalul Ideo
- Păi, mi se pare amuzant și bine realizat, e o scenetă comică. De, ce nu, am zis?
- Păi, nu vreau să mă judece lumea pentru asta, cum să apar așa? O să râdă de mine.
- Păi, nu asta e și ideea?
A refuzat ideea și discutând am înțeles că ea avea convingerea că publicul ei își formase despre ea o anumită imagine pe care trebuia dacă nu s-o întrețină, măcar să nu o schimbe. Exista posibilitatea ca cei care o urmăreau să râdă de ea, s-o considere superficială, uncool sau mai știu eu ce. Mi-a spus că are 2000 de urmăritori. Am întrebat-o de ce ar conta atât de mult niște oameni pe care nu îi cunoaște personal? De ce părerea lor ar fi atât de importantă pentru ea? Chiar dacă nu am primit o explicație logică sau coerentă am înțeles că raportarea la social media este cosmic diferită față de generația noastră, care s-a născut cu telefonul cu fir și două ore de program la televizor. Tot în acea tabără am înțeles că sunt adolescenți care detestă social media pentru că sunt obligați să se ridice la un standard impus de grup, de anturaj. Dacă nu te aliniezi acestor standarde ești exclus, dacă ești diferit cumva de ce se postează, de tipul de umor, dacă nu participi la conversațiile și trendurile grupului ești exclus. Ea ne-a povestit despre bullying-ul la care a fost supusă pe grupul de whatsapp din motive de vestimentație și neparticipare. Și te afectează, ne-a zis, dacă vrei să supraviețuiești în liceu trebuie să fii ca ei, cu ei. Dacă ești diferit în vreun fel trebuie s-o ții pentru tine. Nu cred că putem aprecia în mod obiectiv prăpastia creată între generațiile delimitate de apariția rețelelor sociale. Am impresia că părinții de azi orbecăie cu niște lanterne într-un tunel. Am scris textul ăsta pentru că pe mine (și nu cred că doar pe mine) m-a cam dărâmat serialu' ăsta de care vorbește toată lumea, Adolescence. Pentru că te lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri și pentru că în jungla asta care se numește parenting nu are cum să existe doar un mod de a ieși la liman, nu există soluții colective, însă există o luptă care trebuie dusă cu orice preț (și care acum are niște dușmani uriași și invizibili): aceea de a nu pierde legătura cu copilul tău.Responsabilitatea formării unui adult nu se poate atribui doar familiei și bunului ei mers. Sistemul de educație este în egală măsură responsabil. Filmul ăsta ar trebui să fie parte din modulul pedagogic de pregătire al profesorilor pentru că felul în care școala și elevii sunt afectați de tehnologie și consecințele ei în materie de repere e fără precedent și Adolescence este și despre asta", este mesajul scris de Tudor Chirilă.
Citește și: Tudor Chirilă, mesaj scurt și la obiect după scandalul apărut în presă în jurul mașinii lui David Popovici
Regizorul Philip Barantini a inclus piesa „Through the Eyes of a Child” a Aurorei, fiind o alegere care, spune Barantini, l-a marcat încă din faza de pre-producție a serialului.
„Nu am putut să nu mă gândesc la ea. Este absolut incredibil.” Alegerea piesei nu a fost întâmplătoare, fiind perfectă pentru a sublinia tema emoțională a serialului", spune Philip Barantini.